Despre diferenţă
Acest concept foarte grav – „diferenţa”, îmi dă fiori. Dar oare pe cine nu-l înspăimântă ideea că o noţiune foarte vehiculată în mediul filozofilor contemporani şi nu numai, dacă îţi este atribuită, are puterea să te arunce definitiv în afara societăţii.
Este adevărat că, pentru a linişti într-o anumită măsură conştiinţa din ce în ce mai sensibilă a omului modern, tot mai instruit, conceptul în cauză este folosit în contexte atât de variate, încât îşi pierde definitiv contururile şi, o dată cu aceasta, puterea de a semnifica.
Cuvântul „diferenţă” conţine în sine o acuzaţie foarte gravă. Altfel spus, eşti definit ca diferit în raport cu cineva care nu este diferit şi la care se raportează toată lumea. Numai că acesta din urmă nu va fi etichetat ca „nediferit”. El nu va purta nici un nume, nu-i va fi ataşată nici o etichetă aşa cum îi şade bine unui om „normal”.
E curios faptul că diferenţa produce categorii aparte de oameni şi, implicit, marginalizare, excludere doar atunci când e vorba de preferinţele sexuale. Gusturile culinare, muzicale, vestimentare şi de alt ordin nu implică asemenea consecinţe grave, sau chiar tragice.
În realitate, sunt aproape sigur (intuiţia e de vină) că diferenţele atât de mult vehiculate, sunt invenţii create de un anumit tip de societate, într-o anumită perioadă istorică. Aşa-numiţii heterosexuali, homosexuali etc. nu sunt esenţe, naturi autentice, ci entităţi create pe cale culturală.
Cu părere de rău, partajarea pe criterii sexuale este în favoarea unei singure categorii, cea dominantă, în cazul de faţă – heterosexualii. De aceea, pentru mine, rămâne un mare mister strădania obsesivă a homosexualilor de a se diferenţia, deşi aceasta nu este în favoarea lor.
În opinia mea (sper să nu fiu învinuit că o fac pe profetul sau pe mentorul spiritual), comunitatea homosexuală nu ar trebui să tindă cu orice preţ să intre în posesia unor semne distinctive, să se diferenţieze de nu ştiu ce tipar prestabilit. După cum gusturile culinare, deşi sunt catalogate ca diferite, în realitate nu creează categorii aparte de oameni, aşa şi gusturile sexuale nu ar trebui să depăşească sfera vieţii intime (bineînţeles, drepturile homosexualilor în acest domeniu trebuie să fie identice cu ale heterosexualilor: dreptul la căsătorie a persoanelor de acelaşi sex, la înfierea copiilor etc.). Asta pentru că nu văd cum diferenţierea pe diverse planuri - vestimentaţie, ţinută, mod de a vorbi - ar avea puterea să schimbe ceva în viaţa aşa-numitor minorităţi sexuale. Cred că, dimpotrivă, creează bariere de netrecut între comunitatea homosexuală oficială şi restul homosexualilor neîncadraţi, care nu se simt diferiţi şi care resimt un disconfort acut numai la ideea că ar putea fi consideraţi ca atare.
Gh. Lupuşoru
No Comments
No comments yet.
Comentarii RSS TrackBack Identifier URI
Lăsați un comentariu
