Împotriva discursurilor totalizatoare
Discursul totalizator este un fenomen foarte răspândit în spaţiul nostru mioritic. Ce presupune acest tip de discurs? Cel care îl emite porneşte de la ideea că el ar întruchipa omul în general, iar trăsăturile care îl caraterizează, interesele personale, predilecţiile etc. ar fi proprii fiecărui individ în parte. Personajul care rosteşte acest gen de discurs e sigur că deţine adevărul absolut, nu pune la îndoială nimic, e, de regulă, autoritar, agresiv, deoarece, probabil, argumentele contrare ar avea puterea să-i surpe convingerile sau prejudecăţile, făcându-l să se simtă mai puţin confortabil. Bineînţeles, e plăcut să crezi că eşti buricul pământului, că toţi ceilalţi trebuie să graviteze în jurul tău, că valorile pe care le împărtăşeşti sunt absolute şi nici măcar nu pot fi puse în discuţie. Dar oare, în realitate, oamenii sunt identici, au aceleaşi gusturi, preocupări, probleme. Putem să-i punem pe toţi în aceeaşi oală?
Sunt sceptic în această privinţă. Cu părere de rău, însă, diferenţele fireşti care conferă varietate şi farmec speciei umane nu se reflectă de cel mai multe ori în luările noastre de poziţie, în limbaj, discursuri. De fapt, se reflectă, dar nu sunt conştientizate. Puţini dintre noi îşi vor relativiza discursul, scoţând în evidenţă dedesubturile acestuia, mobilurile lui, adică interesele personale, predilecţiile, gusturile culinare, sexuale, convingerile etice, orientarea politică etc. Astfel că, de multe ori, exprimându-ne credem că o facem obiectiv şi dezinteresat, dar în realitate suntem subiectivi şi foarte egoişti.
Desigur, situaţia e explicabilă: există un cod etic unic (societatea noastră încă nu e pluralistă) nerespectarea căruia implică riscuri majore, care sunt foarte reale, cum ar fi, de exemplu: marginalizarea socială, pierderea locului de muncă, a prietenilor şi, în final, chiar şi a raţiunii de a trăi. Şi cine este curajosul sau dementul care s-ar expune unor asemenea grozăvii?
În această ordine de idei, mi-ar face o deosebită plăcere ca, cel puţin, în mediul intelectual să se evite genul de discurs totalizator, care exclude din viaţa socială întregi categorii de oameni, nepermiţându-le şi lor să aibă parte de o viaţă intimă decentă, în care ar exista loc şi pentru satisfacţii, plăcere, şi nu doar pentru stress şi frusări, asociate cu lipsa de sens a vieţii. Aceasta implică, după cum spuneam mai sus, relativizarea discursului, a poziţiei de pe care acesta este emis, puţină ironie, detaşare şi lipsa fanatismului.
Prin urmare, cel care vorbeşte, în discursurile sale, ar trebui să fie conştient de următoarele: că el are o culoare a pielii, pe care nu o au toţi oamenii de pe pământ. Aceasta nu este nici mai frumoasă, nici mai urâtă decât alte culori şi, în consecinţă, nu ar trebui să-i confere drepturi suplimentare, o poziţie privilegiată, diverse facilităţi în raport cu oamenii de altă culoare a pielii. Cele spuse se referă, de asemenea, şi la alte trăsături umane, atât fiziologice, cât şi psihologice, cum sunt: tăietura ochilor, forma nasului, grupa de sânge, convingerile police, etice, gusturile culinare, orientarea sexuală, religioasă sau nereligioasă etc.
Toate aceste trăsături determină de cele mai multe ori conţinutul discursului fiecăruia în parte, dar foarte puţini sunt conştienţi de aceasta. Conştientizarea, sunt sigur, i-ar face pe mulţi să-şi schimbe comportamentul faţă de aproapele, mentalitatea, i-ar face mai buni şi mai toleranţi. Îndemnul meu, deci, ar fi: oameni buni, relativizaţi-vă discursul!Gh. Lupuşoru
4 Comentarii
Comentarii RSS TrackBack Identifier URI
Lăsați un comentariu
De Hyde Park ştiam demult, încă din 2001, cînd abia începuse activitatea drept emisiune nocturnă la Antena C. Îl ascultam des pe O.Brega şi pe toţi cei ce nu aveau somn şi mai dădeau un sunet la redacţia Antenei. Atunci nu era limita de 5 min, puteai să vorbeşti ore în şir cu Brega despre tot şi despre toate.
Ce vreau să zic cu toate acestea… iată ce…
Şi la radiou, şi pe internet, O.Brega spune că aici poate să se exprime oricine indiferent de rasă, naţiune, religie, etc.
Dvs sînteţi singur împotriva restricţiilor, dar puneţi altor un fel de “restricţie” : “să-şi relativizeze discursul”.
Dvs fiind neutru în toate, “deparazitat” de “ideile parazitare” ale societăţii şi gîndind “liber” doar in modul particular Dvs vreţi să creaţi nu doar “omul ideal” ci “poporul”, “naţiunea ideală”. Să nu fie influenţată de nimeni şi de nimic. E imposibil. Nimeni nu e perfect şi nici nu poate deveni perfect. Dacă nu e perfect autorul de unde creatura lui poate fi perfectă ?!
Vor fi mereu oameni ce se vor crede buricul pămîntului, că au o piele mai albă decît a vecinului şi o minte mai strălucitoare decît a lui Einstein, chiar dacă nu este aşa. De. ex. cunosc oameni din ăştia, ce se cred importanţi peste măsură şi că sînt centrul universului dar aceasta nu-mi încurcă să mă bucur de viaţă şi să mi-o trăiesc mai departe aşa cum este ea, necătînd la faptul că vecinul meu se socoate buricul pămîntului.
Oleg Brega permite să vorbească tuturor, indiferent că vorbeşte cineva despre artă iar altcineva despre politică sau istorie. El a vrut să facă exact cum e în parcul lonodnez, unde pe o tribuna improvizată ia cuvîntul cine vrea şi cine are curaj (indiferent de temă).
E normal ca cineva să aibă opinii subiective sau să fie egoist, toţi oamenii sînt egoişti (doar că în fiecare din noi acestă proporţie diferă, unul e mai mult iar altul e mai puţin).
Cîţi oameni atîtea opinii şi nu poţi să interzici unuia să facă (să zică, să gîndească) aşa cum doreşti doar din faptul că consideri fapta(vorba , gîndul) lui este greşită.
Pt asta şi există Hyde Parkul, nu pt a sintetiza şi a relativiza, măsura de mii de ori un discurs, ci pt a se exprima, chiar dacă cineva nu are dreptate. Căci cum zice o vorbă veche “în dsicuţie se naşte adevărul”.
Ofensarea însă a cuiva nu are nici o scuză, un om educat, cu scaun la cap nu va
ofensa pe nimeni. Iar cel ne-educat… îsi poate permit multe.
Dle Lupuşoru, dacă doriţi să obţineţi o schimbare de.ex. în societate trebuie sî
iar dacă aţi ajuns la această fază, atunci trebuie să daţi
începeţi de la Dvs înşivă, (cum spuneau anticii “pt a schimba lumea să începem
de la noi înşine”
exemplu şi celorlalţi mereu şi pretutindeni… Cel mai bun exemplu este exemplul personal. Exemplul personal e mult mai convingător decît mii de cuvinte convingătoare. Şi cine văzîndu-vă va hotărî că
aveţi dreptate vă va urma exemplul.
Succese… Eu însă mă abţin…
În primul rând, nu este o interdicţie, o restricţie, ci o propunere menită să
facă cât de cât suportabilă viaţa unor categorii umane care, deocamdată, au un statut subuman şi asta nu fără
contribuţia statului, bisericii, instituţiei psihiatrice etc., care legitimează această stare de fapt. Categoriile în cauză sunt total dezarmate în faţa agresivităţii, obtuzităţii şi intoleranţei categoriei majoritare, manifestările
date fiind justificate de o mulţime de instanţe şi considerate într-un anumit fel naturale. Anume aceste manifestări trebuie scoase în evidenţă, denaturalizate, pentru că toate structurile umane au dreptul să se bucure de viaţă, nu
numai una.
Nu prea vă înţeleg, vorbiţi prea filosofic, aş zice. Despre care categorii de oameni vorbiţi Dvs ce sînt subestimaţi
şi expuşi pericolului din partea statului, bisericii şi instituţiilor psihiatrice ? Şi care este acea categorie ce se bucură de toate privilegiile ?
În majoritatea discursurilor Dvs, am observat o ură, dacă se poate de spus aşa, faţă de instituţiile menţionate puţin
mai sus. Ura faţă de stat sau a instituţiilor psihiatrice o pot înţelege: statul, adică cei ce reprezintă statul îşi
văd de chestiile personale negînd în absolut existenţa şi/sau necesităţile oamenilor simpli; instituţiile psihiatrice… pe nimeni nu am întîlnit încă ca să le agreeze. Am auzit şi de cazuri cînd în ospicii au fost internate persoane ce
statul le considera periculoase, uite aici sînt deacord că sînt un instrument al statului, dar numai în astfel de
cazuri.
Dar ura faţă de biserică nu o pot înţelege… vă rog să mă luminaţi.
Pentru că se amestecă în viaţa laică, sunt vandali (vezi ce au făcut recent la Chişinăi: au aruncat cu sticle goale în actorii care prezentau spectacolul “Monoloagele vaginului, i-au hiduit, fluierat), pentru multe păcate împotriva raţiunii. Întrebarea ar suna corect pusă altfel: De ce ai iubi biserica?