Libertăţile individuale – moft sau necesitate vitală?
În Republica Moldova, spre deosebire de statele occidentale, nu există un partid care ar avea în vizor drepturile individuale. La noi e mai nobil şi mai puţin riscant să trăncăneşti despre eroismul strămoşilor, despre Dumnezeu, despre cele 40 de războaie victorioase pe care Ştefan cele Mare le-a pierdut împotriva turcilor decât să vezi necazul, problemele oamenilor reali, în carne şi oase. Aceştia, reali fiind, ar face şi problemele reale şi, în plus, ar mai putea cere şi socoteală în cazul nerespectării promisiunilor generoase, făcute în perioada preelectorală.
Nu sunt mai bune nici ONG-urile, care nu fac altceva decât să consume granturi aruncând praf în ochi occidentalilor generoşi. Şi acestea preferă să militeze mai degrabă pentru drepturile cangurilor din Australia, se arată îngrijorate de exterminarea crocodililor din Nil, dar de drepturile bipedelor autohtone nici că le pasă.
La capitolul presă situaţia e şi mai urâtă. Îndobitocirea şi infantilizarea sistematică a cititorului de presă este hobby-ul ziariştilor de forţă de la pretinsele ziare independente. Doar la rubrica „Cele mai frumoase 1000 de femei” poţi extrage unele idei de corectitudine politică, gusturi erotice, diversitate umană, că în rest totul e uniformizat.
Nu vi se pare ciudat că, într-o ţară de 4 milioane de oameni, nu există diversitate, că toţi oamenii par a fi făcuţi de o mamă sau produşi în serie, la incubator. Pe mine nu mă miră! De unde diversitate într-un stat în care oamenii sunt formaţi de instanţele enumerate mai sus, de grădiniţă, şcoală, universitate, postuniversitate, unde individul încă nu s-a constituit fiind văzut ca un pericol public, unde să fii ca toţi este onoarea supremă, asigurând liniştea sufletească şi echilibrul fiecărui om de treabă.
Mi s-ar putea replica că partidele, ONG-urile, presa nu luptă pentru libertăţile individuale, deoarece nimeni nu are nevoie de ele, nimeni nu le cere. Remarca ar fi justă doar în cazul în care oamenii ar fi informaţi adecvat (echidistant, nepărtinitor) despre subiectul în cauză, dacă problematica ar fi reflectată din mai multe puncte de vedere, nu doar din cel oficial, al puterii, bisericii şi moralei tradiţionale.
În realitate, există o mulţime de indivizi care ar vrea să lupte pentru libertăţi individuale, să se folosească de ele, dar din cauza dezinformării, a intimidărilor la care sunt supuşi preferă să stea în umbră, pentru a nu-şi primejdui reputaţia sau chiar viaţa, nu numai a lor, ci şi a apropiaţilor.
Aşa că nu-mi rămâne decât să constat cu lehamite că generaţia mea nu este prima dar nici ultima care nu a avut posibilitatea să se bucure de libertăţi individuale, având însă fericitul prilej să repete papagaliceşte vorbele, acţiunile frumoase şi curate pe care le-a deprins de la înaintaşi şi pe care le va transmite la rândul său cu pioşenie următoarei generaţii.Gh. Lupuşoru
No Comments
No comments yet.
Comentarii RSS TrackBack Identifier URI
Lăsați un comentariu
