Despre eroul de meserie
Este o afacere nouă în Republica Moldova şi, deocamdată, puţin rentabilă, dar, pe viitor, are toate şansele să devină una foarte populară şi de succes. Personajul în cauză nu prea are ce pierde (casă, masă…), de aceea e liber ca vântul, mai liber şi mai sărac chiar decât lumpen-proletariatul lui Ilici, care, cel puţin, avea lanţuri de pierdut. Eroul nostru, în schimb, nu prea este înlănţuit: nici de prejudecăţi, nici de superstiţii şi nici instinctele sale (de care face mare caz) nu se împotrivesc deloc moralei tradiţionale. Posesiv, dar şi flexibil, dacă se implică într-o activitate revoluţionară, devine tiranic şi dictatorial, cerându-le tuturor părtaşilor să-şi expună viaţa, cariera, familia etc. pentru idealuri şi obiective care, poate, nici pe departe nu sunt şi ale lor.
În acest scop, va folosi toate armele, mai ales psihice, din arsenalul său foarte bogat: etichetarea, mai în glumă mai în serios, a elementelor revoluţionare deviante, afişarea tendenţioasă în public (televiziune, radio, Internet…) a imaginii lor, pentru a fi lapidaţi de partizanii ideologici, care urmăresc evenimentele de la distanţă sau nu sunt implicaţi direct în afacerile şi intrigile organizaţiei, descurajând astfel în perspectivă orice tentativă de evazionism.
Admirabile îi sunt intuiţia şi spiritul diplomatic: se va înfrăţi contextual şi cu dracul, şi cu cei care îi produc repulsie (minorităţi sexuale….), în faţa cărora va ţine discursuri sforăitoare şi demagogice despre toleranţă, chiar dacă în viaţa de toate zilele îi dispreţuieşte deschis, glumind veninos pe seama lor şi preluând din înţelepciunea populară toate locurile comune, toate stereotipurile, cărora nu le-a contestat niciodată caracterul lor natural.
Bineînţeles, un om care stă toată ziua doar pe baricade este obligat să vadă simplist lucrurile şi îi judecă pe toţi după felul cum se implică în lupta lui, poziţionându-i de o parte şi alta a baricadei sale. Tertium non datum. Restul cetăţenilor neangajaţi zac, desigur, inconştienţi în propriile lor găoace.
Trebuie să recunosc că încoronarea unui erou, instalarea lui pe postament pune probleme destul de spinoase şi chinuitoare pentru anturajul buclucaşului. Să nu uităm că, în civilizaţia creştină, a fi erou înseamnă, de fapt, a fi martir, deci martirajul este o etapă obligatorie, un ritual de neînlăturat, care îi afectează destul de serios şi pe cei din preajma personajului insolit, care nu vor să intre cu orice preţ în istorie, să rămână în memoria oamenilor. Arestări, eventual schingiuiri, prigonire… - toate vin să-i pună pe frunte pecetea de supraom, căruia simplii muritori urmează să i se închine fără a cârti.
Bineînţeles, Republica Moldova este un stat care îmi produce zilnic o greaţă tot mai profundă, unde individului nu-i sunt respectate cele mai elementare drepturi, consfiţite în Constituţie, un stat în care legea o fac poliţiştii, funcţionarii corupţi, birocraţii, în slujba căruia suntem puşi cu toţii. Pe de altă parte, nici eroii care încearcă să schimbe ceva nu-mi inspiră prea multă încredere, metodele prin care urmăresc să-şi atingă scopurile fiind la fel de dubioase ca şi cele pe care le-a folosit statul sovietic pentru a obţine un nou model uman. Model care nu are nimic în comun cu indivizii reali, în carne şi oase, cu defectele şi slăbiciunile lor.
Gh. Lupuşoru
1 comentariu
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
Poate…