Dumnezeu este gay! (scurt fragment din ciclul “Amintiri din copilărie) Partea a II-a

“Homosexualitatea nu este boală” (şaman Ion Filat) 

Niciodată n-am pus la îndoială faptul că Dumnezeu este gay. Nu întâmplător, marea majoritate a celor care creează frumosul, care dau tonul în lumea modei, a muzicii, artei în general, a ştiinţei sunt gay. Iar cei certaţi cu frumosul, cu bunul simţ şi raţiunea nu le rămâne altceva decât să se refugieze în lumea aberantă a religiei, a tot felul de secte religioase, bune de spălat creierii. Ele, de fapt, şi sunt vinovate de toate nenorocirile care se întâmplă acum pe pământ, de secetele interminabile, de războaie, răzmeriţe şi celelalte urgii, pentru că sus-numiţii interpretează greşit poruncile Dumnezeului nostru gay.
Dar să-i lăsăm dracului pe eretici şi să revenim la lumea noastră cu adevărat creştină, în care regină este iubirea faţă de oameni, în care nimeni nu este discriminat şi hăituit, chiar dacă este heterosexual.
Totuşi, a trebuit să treacă mult timp, să curgă mult sânge, să fie martirizaţi mulţi homosexuali până când Dumnezeul nostru cel milostiv (şi gay pe deasupra) a decis să restabilească dreptatea pe pământ, să le dea puţină minte (mai mult nu a avut de unde) celor care, într-un mod straniu şi inexplicabil, se simt atraşi carnal de femei. Trebuie să recunosc că n-am nimic împotriva heterosexualilor, dar mă deranjează pretenţia lor nefondată că ar avea dreptul să se giugiulească, să se ţină de mână, să se sărute în public, şi nu acasă, după perdea, aşa cum este firesc. Dar să-i lăsăm şi pe aceştia în plata Domnului, se ştie doar din timpuri străvechi că anormalii apar doar atunci când heterosexualitatea devine regulă, un mod de viaţă. Deci nu voi eticheta, nu voi înjosi pe nimeni, ca să nu-l supăr pe Dumnezeul nostru gay, atotputernic şi atotştiitor, cel mai tolerant din univers, care nu suportă prostia agresivă, dogmatismul şi, bineînţeles, intoleranţa.
Nu am pretenţia că sunt perfect, ar fi prea de tot, doar sunt om, nu divinitate. Am şi eu micile mele manii, vicii, inevitabile într-o civilizaţie şi o religie care încearcă să extirpe răul din rădăcină. Partea animală din mine îşi cere dreptul la existenţă. Deci, trebuie să recunosc, în timpul liber îmi place să vizionez filme de groază. Diseară mă voi delecta cu o producţie de cinema extraordinară, cel mai bun trhiller din toate timpurie – “Leviticul” (partea I), iar mâine seară – cu Deuteronomul (partea a II-a), chiar dacă risc să fiu penalizat de comunitatea în care trăiesc, oripilată de cruzimea şi sălbăticia scenelor expuse în lucrare. Voi risca, totuşi, încărcându-mi trupul şi sufletul cu energia negativă atât de necesară, care îmi va ajunge pe toată săptămâna. Adrenalina a început deja să-mi curgă prin vene.

Gh. Lupuşoru

45 Comentarii

Comentarii RSS TrackBack Identifier URI

Lăsați un comentariu

Name

Mail (will not be published)

Website