Ariciul în ceaţă
Mă trezesc dis-de-dimineaţă, nesatisfăcut şi plin de frustrări ca de obicei, dar totuşi nu am chef să ies de sub plapuma caldă. Şi nici mare lucru nu am de făcut. Azi nu am serviciu şi trebuie să-mi omor cumva timpul, lucru deloc uşor în condiţiile de la noi. Voi încerca să merg câţiva kilometri pe jos, aşa cum o fac în fiecare week-end de câţiva ani buni, după care voi intra pe Internet. Mă reţin o oră-două, după care din nou câţiva kilometri de mers pe jos, ca să-mi facă poftă de somn. N-am de ales. După cum spuneam, industria distracţiilor de la noi este minunată, sublimă chiar, dar lipseşte cu desăvârşire. Adică există, însă doar pentru consumatorul normal. Şi, în plus, salariile aici abia de ajung pentru supravieţuire.
Iar mâne, din nou la serviciu. Pot să respir uşurat. E locul unde îmi omor cel mai eficient şi cu folos timpul. La urma urmelor, trebuie să supravieţuiesc cumva, iar acolo primesc salariu pentru munca prestată, mă simt într-un fel util, şi viaţa parcă pare mai ordonată şi cu sens. Doar în acel loc simt că se creează o legătură foarte slabă, dat totuşi legătură, cu viaţa şi cu lumea înconjurătoare, chiar dacă cei din jur se uită în direcţia mea cu neîncredere şi ironie.
Citisem odată pe un site LGBT un text destul de hazliu al unui păţit care făcea haz de homosexualii români, care îşi permit să aibă parteneri doar în vise şi fantasme, iar în rest fac laba la rece. Doamne, parcă m-ar fi spionat prin gaura cheii de la uşă. Ăsta mai înţeleg şi eu vizionar.
Dar să trecem la lucrurile cu adevărat importante. Am acoperit doar jumătate din distanţa pe care o parcurg zilnic. Dacă mă opresc aici, risc să am insomnii acute la noapte şi depresii inevitabile din cauza fantasmelor rebele şi, mai ales, nesatisfăcute. Aşa că, vă rog să mă scuzaţi, dar eu nu mai am timp de taclale. Trebuie să pornesc la drum.
Gh. Lupuşoru
4 Comentarii
Comentarii RSS TrackBack Identifier URI
Lăsați un comentariu
Nu era mai bine, totuşi, “Dumnezeu şi homosexualii”?
Sau o zi din viata unui pseudohomosexual
Alex, în opinia ta, cum trebuie să fie un homosexual? Radical diferit de ceilalţi oameni? Faptul că-mi plac anumiţi bărbaţi trebuie să mă facă să mă port într-un fel anume, afectat? Să preiau automat rolul atribuit femeilor în societate?
Personal,urăsc să întruchipez un rol prestabilit, pentru că aceasta mă face să mă simt marionetă. Chiar aseară am avut ocazia să vorbesc cu un bărbat extraordinar de frumos, în opinia mea bineînţeles (de 43 de ani), care n-ar fi avut nimic împotriva unei acuplări (m-aş fi inţiat şi eu, totodată), dar ce mi-a displăcut e fost faptul că el a apelat, fără să conştientizeze, la teoria rolurilor, pe care o urăsc. Nu-mi place să joc roluri create de alţii pe parcursul mileniilor. Aşa că ne-am despărţit după câteva sute de grame, fără să ne-o punem.
Am scris pseudohomosexual pentru ca am citit mai inainte pe curaj.net un comentariu nu mai tin minte a cui era,dar scria ca tu de fapt nu esti homo dar faci circ.