Prozelitismul religios ia amploare
Mă nedumereşte şi nelinişteşte tot mai mult strădania unei bune părţi a mass-mediei indigene de a promova tot mai insistent, zi de zi, valori religioase, mai ales ale bisericii dominante, toată fanfaronada fiind prezentată ca o renaştere morală a cetăţeanului şi a societăţii în ansamblu. Drept justificare serveşte ideea că fraţii noştri creştini ar fi fost persecutaţi în timpul regimului sovietic, al dictaturii comuniste, iar acum ar avea dreptul să fie recompensaţi pentru aceasta, măcar parţial. De un zel deosebit dă dovadă în special ”Vocea Basarabiei”, care îmi devenise simpatică în ultimul timp, mai ales pentru că, practic, este unicul post de radio local care pune pe post emisiuni interactive, în cadrul cărora ascultătorul are posibilitatea să-şi expună aproape liber opiniile, dacă are norocul să dea peste un moderator cât de cât echidistant.
Ceea ce l-a făcut însă suspect, în opinia mea, sunt emisiunile dedicate religiei, care m-au pus în gardă, tratate simplist şi unilateral. În fiecare seară, la ora 23, dar şi dimineaţa, postul difuzează predici şi muzică religioasă, adică creştin ortodoxă. De fapt doar această dimensiune a creştinismului este valorificată aici, celelalte confesiuni, secte sunt cu desăvârşire ignorate. Nu că m-ar deranja prea mult discriminarea din interiorul instituţiilor ecleziastice sau a sferei religioase în ansamblu, dar, de regulă, sunt destul de atent la nuanţe. Astfel, nu accept să fie folosite noţiuni generalizatoare, care înglobează elemente eterogene, ce nu au nimic în comun unele cu altele, falsificând în mod evident realitatea. De exemplu, termenul RELIGIE nu se referă doar la ortodoxia creştină, aşa cum ar vrea să prezinte lucrurile biserica ortodoxă sau prezentatorii de la “Vocea Basarabiei”, ci la toate confesiunile din lume. Dar repet, nu mă interesează religia, ea trebuie să fie propovăduită doar la biserică, nu în instituţiile statului, în şcoli, mijloace de informare în masă. În caz contrar, se încalcă flagrant principiul separării bisericii de stat.
Un lucru mă bucură: faptul că am rămas mult în urma ţării-mumă, dar nu numai, la acest capitol. Zilele acestea am aflat cu stupoare că, în România, instituţia ecleziastică devine atât de influentă, încât în curând nu se va deosebi prea mult de biserica din Evul Mediu, ocupând cam aceeaşi pondere şi poziţie, cu toate că ţara a aderat recent la UE. Probabil, în curând şi Grecia va părea atee în raport cu România, cu toate mănăstirile sale de la muntele Athos. Dar cel mai mult m-a neliniştit propunerea, nu ştiu exact cine a formulat-o, ca religia să devină un obiect de studiu obligator pentru clasa a XII-ea de liceu. Nu este exclus că, la un asemenea curs al evenimentelor, liceenii vor fi nevoiţi să înveţe catehisme pentru bac, nu mai vorbesc de bătutul mătăniilor.
Nu rămâne în urmă nici Rusia, o ţară pe care până nu demult o credeam atee. Însă mare mi-a fost dezamăgirea când, zilele trecute, la o emisiune de ştiri rusească, a fost prezentată cu lux de amănunte o ceremonie fastuoasă, în cadrul căreia ţarul-liberal Putin a întins mâna bisericii, oferindu-i un loc tot mai important în stat. Astfel, Rusia a acceptat religia în calitate de obiect opţional de studiu în şcoli, rămânând o nimica toată până la acceptarea ei drept disciplină obligatorie.
Acum voi încerca să explic de ce mă nelinişteşte atât de mult obligativitatea religiei în şcoala românească, deşi în prezent locuiesc în Republica Moldova, unde religia se predă sporadic în şcoli, la iniţiativa unor profesori habotnici şi inculţi. După cum am menţionat şi în alte contexte, în cazul unei eventuale uniri cu România, nu aş vrea să mă trezesc într-o ţară excesiv de bigotă, deşi cu un nivel de trai mai bun decât al Basarabiei. Biserica întotdeauna a militat împotriva libertăţilor de tot soiul, fiind alături de orice partid dictatorial, indiferent de ideologie (comunistă, fascistă), principalul aliat al puterii opresive, o forţă ostilă ideii de libertate.
Poate o soluţie în acest caz ar fi organizarea unor proteste stradale de către societatea civilă, toţi oamenii care preţuiesc libertatea de gândire şi de exprimare, acţiune care i-ar convinge pe politicienii populişti şi avizi de putere că suntem cetăţeni, nu supuşi, aşa cum a încercat să ne înveţe biserica de orice sorginte de-a lungul veacurilor.
Gh. Lupuşoru
4 Comentarii
Comentarii RSS TrackBack Identifier URI
Lăsați un comentariu
Într-adevăr, fenomenul este unul serios, care trezeşte
îngrijorare, mâine-poimaine ne putem pomeni cu religia în şcoală,
pe la grădiniţe… Acum toţi parcă au închiat o înţelegere: intelectualii
şi ziariştii limbuţi se dau care mai de care credincioşi anticomunişti
(uitând să precizeze că şi drepturile individuale nu-i prea interesează,
dimpotrivă le-ar suprima cu prima ocazie). Fac apel către vizitatorii sitului
să completeze lista mass-mediei bigote, a intelectualilor habotnici, poate că
reuşim în cele din urmă să le cerem socoteală pentru trădarea menirii lor, sau cel puţin să-i
evităm, să nu le cumpărăm marfa dubioasă.
Şi pe mine mă deranjează aspectul ăsta al postului public-privat (cică aşa s-ar defini ei, cu un termen contradictoriu, avînd în vedere granturile grase de la Guvernul României şi de la alte state occidentale) Vocea Basarabiei.
Chiar dacă îl ascult preponderent (cînd am posibilitate tehnică, ei emit doar pe bandă estică la Chişinău), cînd aud emisiunile ca cea de la ora 23, de fapt nici nu e o emisiune, cum o numesc ei, ci e o predică repetată zilnic, şi încă una cîntată cu diverse instrumente muzicale, ceea ce nu e caracteristic pentru ortodoxie, atunci îmi vine să-mi iau lumea în cap. Sau duminicile, cînd transmit ore în şir slujbele din biserică, atunci chiar îmi vine să-i abandonez, dar nu prea am de ales.
În plus, ştirile lor sau emisiunile analitice sunt cam tendenţios-propagandistice, au numai un contingent limitat de invitaţi agreaţi de patron probabil, dar ăsta e un aspect despre care mai trebuie scris şi chiar contestat pe alte căi.
Marii teologi Gheorghe Lupusor si Oleg Brega
Hahaha!Bai daca este post privat,are tot dreptul sa faca ce vrea pe el.E foarte bine cefac,macar la sfarsitulzilei aduc aminte unora ca exista Dumnezeu.
Salut Alex! Mă bucur că te implici în dicuţii. Sper, totuşi, să fii mai constructiv decât pe Curaj. Cele bune!