Există oare în Moldova intelectuali?
În opina mea, menirea unui intelectual autentic nu rezidă în perpetuarea stereotipurilor culturale, adularea puterii (de orice culoare ar fi aceasta), proslăvirea tradiţiilor strămoşeşti, pe motiv că ar fi nobile, ci, mai degrabă, în explicarea lor, a modului lor de funcţionare. Nu ştiu de ce, dar la noi intelectualul este pus să străjuiască toate prejudecăţile milenare, ca nu cumva să se piardă vreo una fără urmă, şi el este fericit să-şi îndeplinească rolul în cauză contra unui salariu modic. Dar oare este cu adevărat intelectual o persoană care acceptă cu bună ştiinţă să devină marioneta unui sistem dezumanizant, justificându-i toate stratagemele, toate crimele împotriva raţiunii, fiind în cel mai bun caz un ideolog, o paiaţă cu creier (dacă îl are), decât ceea ce am fost învăţaţi să credem că trebuie să fie un reprezentant al aceste bresle.
Înclin să cred că problema este specifică întregului spaţiu balcanic. Dacă te deplasezi înspre Grecia, de exemplu, ţară UE, nemaivorbind de Macedonia, constaţi cu surprindere existenţa unei pături solide de savanţi bigoţi. Vizionând o emisiune la TVR 1, dedicată scandalului iscat de un film american despre viaţa lui Alexandru Macedon (nu mai ştiu cum se numeşte), am asistat stupefiat la intervievarea unor cercetători de la diverse instituţii ştiinţifice, care, spumegând de furie, acuzau viziunea amorală aleasă de regizor, şi care nu coincidea nicidecum cu cunoştinţele pe care le-au acumulat pe la instituţiile în care au studiat. Unde mai pui că nu era vorba de un tratat ştiinţific, ci de o producţie artistică, de ficţiune, în care autorul are, practic, libertăţi nelimitate.
Dar să revenim la dulcele nostru plai, al duioasei Mioriţa, unde savanţii “gândesc în versuri şi vorbesc în poezii”. Este suficient să deschizi un manual de istorie sau de literatură, ca să-ţi piară pe vecie gustul de speculaţii intelectuale. Dar de manuale pentru studenţi aţi auzit? Ei bine, dacă veţi veni la USM la începutul anului de studiu (nu ştiu cum stau lucrurile la celelalte instituţii superioare de învăţământ din Basarabia, însă aici am studiat trei ani la filologie şi ştiu cum funcţionează sistemul, iar între timp nu cred că s-a schimbat ceva în starea de lucruri), o să observaţi că studenţii de aici se înghesuie să obţină manuale, şi e mare jalea pentru cei care nu au reuşit să intre în posesia lor (se întâmplă ca anumite manuale să nu ajungă pentru întreg contingentul de studenţi). Dar, din fericire, există soluţii pentru orice problemă, oricât de complicată ar fi aceasta. Nu ai manual, însă poţi conspecta cuvânt cu cuvânt prelegerile profesorilor universitari, care sunt extrem de măguliţi că învăţăceii le sorb cu atâta devotament înţelepciunea. Şi această situaţie se perpetuează pe parcursul celor cinci ani de studii, până la finalizarea lor. Nu este greu de ghicit că, din o sută-două de absolvenţi, marea lor majoritate nu pot gândi de sine stătător, critic, reuşind să asimileze (în cel mai fericit caz) o singură perspectivă trunchiată din manualele universitare adaptate de specialiştii-ideologi.
Iar dacă o să vizitaţi căminele unde sunt domiciliaţi studenţii, o să vă devină clar cum ajung persoane cu studii superioare să aibă un comportament identic soldaţilor din cazărmi, sau chiar, în cazuri mai grave, deţinuţilor din puşcării. Totul este aranjat în aşa fel, încât să fie nimicită orice urmă de individualism, colectivismul, spiritul de turmă fiind la ele acasă. De fapt, sistemul, pentru a supravieţui, îşi pregăteşte cadre pe măsură – gospodine şi gospodari semidocţi, care nu au prea multe dorinţe, necesităţi, şi care, la rândul lor, diseminează “cunoştinţele” acumulate în şcoli, licee, întreprinderi etc. Un adevărat laborator de zombare în masă.
Aş vrea să fiu înţeles corect. În orice ţară, oricât de mică nu ar fi ea, există o pătură subţire de intelectuali rasaţi, care, de cele mai multe ori pot fi număraţi pe degete, spre deosebire de marea masă a pseudointelectualilor care au intrat în posesia unei diplome de absolvire a unei instituţii superioare de învăţământ, intelectuali doar cu numele. Ce rol joacă primii în evoluţia societăţii noastre, mai rămâne de văzut. Personal, n-am sesizat vreo mutaţie profundă în mentalitatea poporului din care fac parte, produsă de intelectuali, fie ei şi veritabili, care, de regulă, se adăpostesc confortabil în castelele lor de fildeş. Ar fi încă multe de spus, însă nu mi-am propus să fac un studiu exhaustiv la temă, ci doar să reliefez anumite trăsături ale intelectualului autohton şi ale mediului în care acesta se formează. Tabloul ar putea fi completat sau infirmat de eventualele postări ale vizitatorilor acestui site, care, sper, nu vor întârzia să apară.
Gh.Lupuşoru
Adevarat, Lupusorule, suntem ceea ce invatam sa fim, adica mediocritati. Cu cat durata studiilor este mai mare, cu atat sansele de a scapa din acest ospiciu scad.
Educatia de tip sovietic, combinata cu inselatoriile specifice perioadei de tranzitie, de asta avem noi parte. Iara daca stam sa calculam anii – 10 ani in scoala si liceu, 4 ani in facultati, plus cativa ani daca urmezi studii postuniversitare. Ca rezultat, mai bine de 15 ani de “instruire”.
Si ne mai intrebam unde sunt elitele din Basarabia, unde sunt liderii lumniati si antreprenorii deschisi la minte. La mapant sunt cu totii!
Nu poti afirma ca Moldova este lipsita de intelectuali! Pur si simplu sau saturat sa lupte cu un sistem ce este mai degraba o mlastina. In incercarea lor sa scoata la suprafata o noua gindire intervine prostia celor care se complac in situatie, celor care mai spera la o viata plina de toate, dar lipsita de liberul arbitru. Suntem un popor care a fost condus de altii secole la rind, iar acum cind carul e liber nu mai stim incotro sa tragem.
Interesanta abordare, dar lipsita de exemple si potentiale solutii. Dar si mai interesant este faptul ca recent am abordat un subiect conex pe situl meu. Doar ca am scris in baza unui exemplu personal (in calitate de “role model” — Greg Mankiw, profu’ meu de economiei) si am inclus careva frinturi de solutii/sugestii.
Nu merita sa fac aici rezumatul la citeva pagini de text, asa ca va propun sa cititi eseul “Colegul meu de clasa, Greg Mankiw” si comentariile lasate de vizitatorii sitului.
La un subiect putin diferit… Nu sunt intru totul de-acord cu Medar, care scrie:
suntem ceea ce invatam sa fim, adica mediocritati. Cu cat durata studiilor este mai mare, cu atat sansele de a scapa din acest ospiciu scad.
Medar, posibil aveti dreptate in cazul in care vorbim de un sistem care e creat pentru a educa mediocritati. Insa daca sistemul educational e bun, apoi educatia ajuta la cresterea intelectuala si personala a individului. Eu imi fac in prezent al zecelea an de studii universitare/postuniversitare. Sau demult urma sa ma transform intr-o mediocritate, sau teza Dvs. este gresita… Va las pe Dvs. sa alegeti.
Nu cred ca in Moldova nu se poate de facut carte chiar si intr-un sistem aparent greu de depasit. Mai mult ne deranjeaza ca studiile pe care le facem in Moldova nu prea sunt recunoscute in Europa. Nu este problema ca acest sistem din institutiile de invatsamint nu poate fi schimbat. Mai degraba sunt create conditii ca el sa fie mentinut. Situatia nici nu poate fi alta cind de fapt avem o tara practic lipsita de acel potential care ar putea realiza aceasta schimbare.
Insa, de ce trebuie sa fim asa dependenti de aceste institutii?
In cazul Greciei, reactia “intelectualilor” impotriva prezentarii unei viziuni mai apropiate de realitate privind orientarea sexuala a lui Alexandru Macedon a fost discutata si de televiziunea Americana. Un cunoscut istoric de cultura engleza si origine greaca a reactionat la dobitocia Asociatiei Juristilor Greci care ameninta sa dea in judecata pe regizor, spunand ca in materie de sexualitate, “grecii sunt campionii minciunilor” si ca Grecia de azi ar fi o tara mult mai frumoasa si buna (kalos te agathos) fara greci!
Romania ar fi avut avantajul de a sari peste etapa minciunilor oficiale din provincialismul balcanic si de a se conecta direct la adevarul stiintific, dar nu a facut-o. De aceea nici nu pare caraghios multora faptul ca “Romania Libera” are ca expert in…sexualitate nu un om de stiinta, ci un “lucrator la spatii verzi” fugit in Germania (Gheorghe Cionoiu) si un popa Vacila sau Boila!
Pt. Culiuc: Am cunoscut si oameni cu o perioada de invatare de…30 de ani, care erau adevarate nulitati! Cu doctorate luate la Harvard si zeci de ani de post-univ! Ceea ce conteaza este in primul rand efectul studiilor unei persoane asupra structurilor invechite. Daca toti oamenii studiaza multe zeci de ani, cei competenti nu au timp sa conduca acolo unde e cazul si, evident, tot dobitocii vor conduce si vor scrie istoria!
Anton, te rog — nume, prenume, disciplina la care respectivele nulitati au primit PhD-ul de la Harvard. “Zeci de ani de post-univ” — uite, aici e clar ca exagerezi (ca sa nu spun amagesti), deoarece Harvardul iti ofera max 9 ani pentru obtinerea PhD-ului din momentul cind incepi programul.
Te rog, daca ai argumente (si o teza pe care a argumentezi, caci de fapt n-o vad), apoi prezinta-le desfasurat. Istorii de genul “am cunoscut oameni” poti sa le povestesti bunicii de la sat.
Cred ca acei intelectuali care au ajuns a fi ceea ce sunt astazi, sau mai bine zis asa cum sunt caracterizati mai sus, mai degraba se complac in situatia in care sunt si mai degraba incearca sa profite din acest ’sistem’ care este cum este. Sa nu-mi spuneti ca nu ati dat mita (stiu ca nu la mita se refera acest articol, dar subtextul este acelasi – criticam pe altii, dar singuri ne comportam ca atare). Nu vreau sa jignesc, dar sincer cred ca nimeni nu face nimic pentru a schimba sistemul, pentru ca astfel este mai convenabil. Iar cei care nu se complac in acest sistem, pleaca. Bafta noua, celor care rezista in sistem si celor care incearca sa-l schimbe.
Culiuc: Una dintre aceste nulitati mi-a fost chiar…sef!
Si-a dat doctoratul in chimie organica, la cel mai bun profesor (laureat al premiului Nobel, dar nu e singurul laureat de la Harvard). Are cunostinte bune in chimia organica , dar e nul la cea anorganica si polimeri. Este un om de o imoralitate patologica, al carui singur tel in viata este sa faca rau! Cel mai important hobby al lui este sa chinuie batranii, dupa cum a declarat! Totusi nu pot sa va dau numele lui pentru risc multe, dar e binecunoscut in acest sens. Da fapt as putea sa vi-l dau in mod personal, dar nu stiu cat v-ar ajuta! L-am prins cum sabota reactiile chimice ale altor chimisti organicieni (cu o picatura de apa introdusa intr-o reactie poti sabota aproape orice reactie chimica). In timp ce-si dadea doctoratul, doi colegi de-ai lui s-au sinucis ca nu le iesea nimic! Nu pot fi sigur ca el ii sabota, dar eu sunt convins, pt ca l-am vazut facand-o cu altii. Este sociopat, iar la o ancheta toti colegii au declarat asta! Ii merge excelent, pentru ca armasar cu femeile.
Sunteti multumit?
Pot sa spun ca la origine este indian din Guyana Britanica si limba lui materna este o varianta de engleza din Antile pe care nu o inteleg, dar tot timpul vorbeste despre “hit man” si chestii din acestea. Si-a piedut serviciul unde a lucrat.
Era mult mai bun sistemul universitar britanic, care punea accentul si pe caracter! Studentii erau invitati la diverse mese cu profesorii, ca sa-si dea seama cei de care depindeau si ce fel de oameni sunt!
Intelectuali COMUNISTI, stalinisti si tradatori,e plin de ei !
Iata oameni buni si rezultatele acelei tari fantoma, zunt in fata to all of you !
Si populatia si intelectualitatea de 6 si 0 ani se scalda in mizerie, propaganda,teroare,primitiv si saracie !!
Viaţa de animal, lipsită total de drepturi şi mizerabilă econimic se datorează în mare măsură
intelectualilor. Mă refer la acei intelectuali care au reuşit să demonteze toate prostioarele
cu care le-a fost îmbâxit capul încă din copilărie şi să realizeze micnciuna şi falsitatea care ne înconjoară, dar n-au făcut nimic pentru a-i ajuta şi pe alţii să înţeleagă capacanele sistemului. Faţă de pseudointelectuali (majoritatea specialiştilor cu diplomă de studii superioare din RM) nu am nicio pretenţie. Nu pot cere de la ei nimic, pentru că nu au.
…
“…sau saturat sa lupte cu un sistem ce este mai degraba o mlastina. In incercarea lor sa scoata la suprafata o noua gindire intervine prostia celor care se complac in situatie, celor care mai spera la o viata plina de toate, dar lipsita de liberul arbitru.”
De ce trebuie sa pornim toti la lupta cu sistemul?
Nu trebuie de luptat cu nimeni si nimic – trebuie doar sa-ti traiesti viata in corespundere cu scopul aparitiei tale. Care scop? (Iata si intrebarile apar…)
De ce sa scoata la suprafata o noua gandire?
Nu mai bine de lasat sa se dezvolte cea care ar trebui sa existe?
Sunt de acord cu faptul ca avem ca socium mentalitate de robi. Omul nostru cauta permanent fortele ostile inafara: rusii, or comunistii, or cei care vor sa traiasca bine, or alticinea inventat.
- Nu-i da leafa ca lumea, or cu lunile – dusmanii si raii fac asta. Da continua sa “lucreze”.
- Traieste in mizerie – foarte multi fura, fura toti, fura cei care “se complac in situatie, celor care mai spera la o viata plina de toate, dar lipsita de liberul arbitru”.
Intelectualul trebuie sa procedeze asa:
1. Isi raspunde la intrebarea cine este, unde merge si de ce? Cat e de acceptabil raspunsul pentru dansul. Isi traseaza scopurile si cerintele lui si limitele inferioare ale combinatiei demnitate-avere sub care nu coboara.
2. Cere si Isi ia de la sistem ceea ce-i trebuie ca sa-si realizeze in viata raspunsurile la intrebarile punctului de mai sus. Intelectualii primii trebuie sa inteleaga independenta gandirii lor si aplicatia legitatilor sistemului in favoarea vietii lor: el isi ia mai mult de la viata – in schimb intoarce vietii inzecit. Ce vezi la noi? Un intelectual cu sapa in mana care se egaleaza, el insasi in primul rand, cu unul care nu stie (nici nu-i trebu`) raspunsurile la intrebari, nemaivorbind de aplicarea lor. Eu leafa ca lumea nu dau la asa un tip – el duce la regresul sistemului. Un intelectual trebuie sa fie unul care poseda intelect si doboara tot – orice piedica FARA ca sa-si pui in joc demnitatea si intelectul. La noi intelectuali sunt socotiti patura de oameni carora le place sa se tanguie, sa discute aberatii si aiureli in bucatarii, pe culuoare si la orice ocazie.
Pune un intelectual adevarat alaturi cu un hamal, ambii avand acelas scop – sa care cate un sac cu grau la o distanta oarecare. Cine are avantaj aici?
Intelectualul. Din cauza ca intelectualul cu ratiunea si intelectul lui va face o combinatie de procese, resurse si mecanisme, in care hamalul va duce singur cei doi saci si ii va fi de 2 ori mai usor, va plati intelectualului pentru munca mai usoara. Intelectualul in acest timp poate va discuta, va citi, va analiza niste intrebari profunde cu care se poate intalni sau care ii cer raspunsul.
Vedeti ca este ceva diferit formularea si interpretarea notiunii de intelectual.
Dle Curat Murdar SRL, nu cred că toţi trebuie să lupte cu sistemul, nici n-ar avea cum să o facă – trebuie mai întâi să dispui de anumite cunoştinţe, de o conştiinţă care ţi-ar permite să înţelegi ce e un sistem şi în ce măsură te alienează… Totuşi, un adevărat intelectual este obligat să fie în opoziţie cu orice sistem, cu puterea, chiar dacă acestea sunt democratice. A fi în opoziţie nu înseamnă, bineînţeles, să pui mâna pe armă, să recurgi la violenţe… Este obligat mai ales pentru că puterea e coruptibilă şi tinde mereu să limiteze drepturile şi libertăţile individului, să şi-l aproprie. Încă Mallarme, în sec. XIX spunea că un poet adevărat trebuie să fie în opoziţie cu societatea. Dar cred că s-au convins cu toţii cât de hidoşi sunt un pretinşii poeţi gen Vadim Tudor, care nu făceau altceva decât să închine imnuri şi osanale puterii.
Este adevărat că interpretările diferă de la om la om, în funcţie de cum este înţeleasă noţiunea pusă în discuţie. Dar, totuşi, cred că intelectualii ar trebui să dea dovadă de mai mult altruism, deoarece ei au avut ocazia, spre deosebire de alţi oameni, să facă o facultate, să citească opere complexe şi intersante, cu care muncitorii, ţăranii… nu au avut şansa să se delecteze, debarasându-se astfel de multe prejudecăţi care, poate, le otrăveau viaţa. O mulţime de superstiţii, idei pot fi demontate doar prin eforturi intelectuale, cu ajutorul intelectualilor, care au capacitatea de a vedea lucrurile, relaţiile insesizabile cu ochiul liber, inaccesibile oamenilor simpli, pentru care ar putea să le traducă într-un limbaj mai simplu, să le facă inteligibile. Cu siguranţă, multe categorii umane ar avea un trai suportabil, dacă gradul de şcolarizare al societăţii din care fac parte ar fi mai înalt.
Wuau, e sexy CM SRL ăsta!
Într-adevăr, nu duce lipsă…