O, totul e minunaaat!
Intelectualii noştri rasaţi care este, adică profesorii, au reuşit să mă uimească încă o dată. Aseară, la emisiunile de ştiri unii reprezentanţi de-ai lor se arătau exaltaţi de umila majorare de salariu, de 20 la sută - un soi de indexare parţială mai degrabă decât o majorare propriu-zisă. Cei mai îndrăzneţi au bâiguit doar că nu prea ar avea ce face cu banii suplimentaţi, dar că totuşi sunt satisfăcuţi şi de atâta. Moldoveanul întotdeauna se consolează cu ideea: mai bine mai puţin decât nimic.
Presa favorabilă noii administraţii municipale jubilează şi ea, reflectând în culori luminoase evenimentul. Dar faptul că în alte instituţii subordonate Primăriei Municipale salariul a fost redus cu aproape 50 la sută din salariul tarifar (prin anularea primelor) nu a întristat pe nimeni. Mass-media indigenă e plină de optimism şi nu are timp de lacrimi. Doar acesta-i rostul presei, nu-i aşa: să scrie numai despre lucruri frumoase, înălţătoare, plăcute puterii, indiferent de culoarea ei. Când liberalii operează reduceri salariale e minunat. Doar duşmanii progresului şi naţiunii pot să se opună şi să cârtească. Numai că nu înţeleg de ce Chirtoacă nu şi-a redus mai întâi propriul său salariu, să dea un exemplu demn de urmat şi celorlalţi demnitari, şi apoi să se ia de restul angajaţilor, mai vulnerabili.
Desigur, cu asemenea profesori umili şi cu o presă triumfalistă nu trebuie să ne aşteptăm la schimbări deosebite în societatea moldavă. În astfel de condiţii este firesc ca un dictator - al nostru - să ia locul unui alt dictator - din tabăra adversă. Iar dacă nu avem un dictator îl vom crea, iertându-i toate păcatele şi incompetenţa. Căci e băiat de treabă, de-al nostru, nu-i aşa?
Gh. Lupuşoru
No Comments
No comments yet.
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
