Heterosexualilor inteligenţi
Mi s-a întâmplat deseori să discut cu persoane interesante, cu un orizont larg, deschise spre nou, tolerante, care mă încântau cu modul lor de a accepta diferenţa, pluralismul, diversitatea. Însă cu atât mai mare îmi era dezamăgirea când realizam că toată largheţea lor de spirit are anumite limite, pe care nu mi le puteam explica şi pe care nici acum nu o pot face. Piatra de încercare pentru ei sunt preferinţele sexuale. Imediat ce aud de cuvinte gen homosexuali, lesbiene, bisexuali etc. li se întunecă chipul, devin rezervaţi, discursurile lor nedeosebindu-se prea mult în acest domeniu de al unul membru neşcolit al comunităţii tradiţionale sau al unui habotnic fanatic.
Poate că la noi soarta minorităţilor sexuale nu a ajuns încă să fie problematizată, pe larg discutată, conştientizată, însă nu prea am întâlnit heterosexuali care să simtă uşoare mustrări de conştiinţă pentru că aparţin unei categorii sociale/sexuale care nu permite celor diferiţi de ei să se desfăşoare la bunul lor plac, să-şi trăiască viaţa din plin, să se exteriorizeze în public. În opinia lor, starea de lucruri actuală din societate e una naturală, iar cei care urmăresc să o schimbe atentează la bunul mers al societăţii, la legile naturii sau, dacă sunt credincioşi - şi la cele divine. Faptul că întregi categorii umane sau o fiinţă concretă de lângă ei îşi ratează viaţa din cauza presiunilor exercitate de majoritari nu sensibilizează pe nimeni, de parcă ar fi firesc să-i interzici unui om accesul la plăcerile elementare ale vieţii, să faci tot posibilul ca să-l transformi în obiect, în fiinţă care-şi sacrifică simţurile, de parcă viaţa ni s-ar da de nenumărate ori, nu o singură dată.
Personal, nu pot înţelege egoismul majorităţii heterosexualilor înzestraţi cu creier, fiindcă nu pot cere prea mult de la acei majoritari, a căror inteligenţă nu le-a permis niciodată să depăşească percepţiile simţului comun. Mi-aş dori mult ca heterosexualii să simtă direct experienţele traumatizante pe care sunt nevoiţi să le suporte homosexualii în societate, şi nu din auzite sau transfigurate estetic. Exact ca în cazul unui alb care, acum câteva decenii, s-a transformat în negru pentru o anumită perioadă de timp, ca să înţeleagă cu adevărat cum este tratat şi ce simte un om de culoare din societatea americană, şi care a rămas cu sechele toată viaţa după experienţa sa de nigger. Sau a unui ziarist ahtiat după senzaţii tari, care vroia cu tot dinadinsul să afle ce emoţii încearcă un condamnat la moarte în ultimele zile înainte de execuţie. Astfel, acesta a semnat o înţelegere cu şeful unui penitenciar să fie amplasat în una din celulele în care sunt deţinuţi condamnaţii la moarte. Dar, la scurt timp după ce a fost întemniţat, i s-a adus la cunoştinţă că responsabilul care i-a permis să se documenteze a decedat şi că el urmează să fie executat a doua zi. Nu a reuşit să convingă pe nimeni că prezenţa sa acolo este mai degrabă o farsă. O singură zi a fost suficientă ca bravul şi curiosul jurnalist să încărunţească, devenind aproape dement. Ulterior a aflat că totul a fost aranjat, dar i s-a explicat că şeful închisorii nu a făcut decât să-i satisfacă doleanţa şi să-l facă să înţeleagă cu adevărat ce simte un condamnat la moarte, nu de la o parte.
Dragi heterosexuali (mă refer la cei inteligenţi, desigur), v-ar plăcea să aveţi şi voi parte de asemenea experienţe, măcar câteva zile, nu toată viaţa?
Gh. Lupuşoru
No Comments
No comments yet.
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
