Imn ridichei negre
Am aflat relativ recent despre această legumă preţioasă, consistentă şi bogată în vitamine. Este deosebit de gustoasă, mai ales când O prepari cu diverse condimente şi cu maioneză (se va da preferinţă producţiei autohtone). Nu ştiu dacă îmi va reuşi, dar aş vrea să evit emoţiile furtunoase când abordez subiectul în cauză, destul de sensibil pentru comunitatea în mijlocul căreia îmi târâi existenţa. Cu siguranţă, s-au compus multe versuri despre această legumă pe care, din păcate, nu le-am reţinut (unicele versuri pe care le ştiu pe de rost sunt: Ah garafa pântecoasă/Doar de sfeşnic mai e bună…, dar probabil nu se referă la Ea). Totuşi, voi încerca şi eu să O evoc cum pot. Ridichea neagră mi-a îndulcit întrucâtva – da, da, anume îndulcit (în pofida gustului Ei iutişor) – viaţa-mi searbădă. Chiar dacă în ierarhia legumelor, ridichea neagră nu ocupă un loc de frunte, tinerii mai snobi de astăzi preferând mai degrabă produsele exotice importate din Africa în detrimentul celor autohtone, totuşi Ea poate fi consumată fără jenă la un party al celor care nu au uitat niciodată de unde pornesc şi unde vor să ajungă. Nu-mi rămâne decât să regret că nu am văzut niciodată cum creşte o ridiche neagră, mediul în care se cultivă, Ea aducându-şi aportul din plin la creşterea unui tineret sănătos şi plin de muşchi. Cu această ocazie, aş recomanda organelor de resort să pună la dispoziţia elevilor şi a studenţilor informaţia preţioasă referitoare la ridichea neagră, evitându-se astfel eventualele consecinţe nefaste ale necunoaşterii Ei. Cât mă priveşte, nu trece nicio zi fără să O consum, extrăgându-mi astfel seva atât de necesară din pământul strămoşilor.
În încheiere, aş vrea să mă adresez celor care nu sunt indiferenţi. Fraţilor, ce-ar fi să creăm o asociaţie care ar promova modul sănătos de viaţă şi, în primul rând, Leguma nemuritoare, cu calităţi inestimabile, care este ridichea neagră.
Gh. Lupu;oru
No Comments
No comments yet.
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
