Iniţiere ratată
E Hramul Chişinăului. Totul e dat peste cap. Transportul public nu mai circulă, dar oamenii îngheţaţi de frig aşteaptă, totuşi, la staţii în speranţa că vor prinde un troleibuz. Privesc atent în jur, poate reuşesc să văd un chip frumos pe care să îmi odihnesc privirea. O fac deseori, dar arareori reuşesc să-mi satisfac dorinţa. Probabil, pentru că aproape toată populaţia adultă de sex masculin a emigrat în Occident sau Rusia, iar în ţară au rămas doar ţâncanii inconştienţi.
De data aceasta am avut noroc. Un bărbat brunet, cu mustăţi, ochi negri foarte expresivi, în jur de 40-45 de ani se opri şi el la staţie. Nu stă pe loc, se plimbă dintr-o parte în alta – afară e frig şi vrea, probabil, să se încălzească. A observat că nu-mi este indiferent, se apropie un pic, dar nu îndrăzneşte să facă primul pas. În cele din urmă se hotărâ. Trecând pe lângă mine, remarcă printre altele că transportul nu circulă, că afară e frig… Îi dădui dreptate, adăugând că poate o vodcă ne-ar mai putea încălzi. S-a prins repede şi îmi propune să mergem la un bar, la 50 grame de vodcă. Am acceptat imediat.
S-a oferit el să comande. Peste câteva minute veni cu două păhăruţe de “Perfect” şi cu două sandvişuri. Aşa cum se obişnuieşte la moldoveni, alcoolul nu se bea fără un toast, aşa că, bineînţeles, am închinat pentru prietenie.
Mă întrebă dacă sunt căsătorit. I-am răspuns că nu. Începe să manifeste anumite rezerve. “Nu o să-mi înţelegi problema”, spune el pe un ton neîncrezător. “Încearcă, totuşi”, îi replicai eu.
A început să-mi depene o povestire cu profunde implicaţii freudiene. Intenţiona să-şi violeze fiica ca să se răzbune pe prietenul ei care, la rândul său, o violase. Era înfuriat pe fiică-sa care nu se ţinuse de cuvânt şi care şi-a pierdut virginitatea până la căsătorie.
La masa de alături se aşeazară nişte tinerei antipatici (dar parcă ei pot fi altfel?), şi nu puteam din cauza lor să intru la weceu, pentru că îl ocupau pe rând, unul după altul, ca să-şi satisfacă necesităţile. “Arată destul de bine, nu-i aşa?”, remarcă el într-o doară după care schimbă repede firul discuţiei.
Am mai vorbit despre problemele sale familiare, încercam să intervin şi eu cu câte o remarcă, un sfat, pe care le accepta cu multă satisfacţie. Am mers la tejghea şi am mai comandat câte un “Perfect”.
Amicul îmi adresă câteva ocheade lascive, la care i-am răspuns cu un zâmbet dulceag (niciodată n-am crezut că pot să reacţionez astfel). Mă încredinţă că mă respectă foarte mult, că i-am oferit sfaturi foarte preţioase care l-au făcut să vadă lumea altfel etc. Mă privi insistent, un pic desfrânat, dar nu-mi displăcu. Trecu pe neaşteptate la limba rusă.
- Cine eşti în raport cu mine?
- Adică?
- Bărbat?
- Da!
- Te respect mult pentru aceasta!
Discuţia parcă se frânse. Amicul deveni din ce în ce mai nervos, începu din nou să ameninţe că se va răzbuna pe familia sa, privindu-mă cu multă iritare şi furie. Am mai stat câteva minute, după care ne-am luat rămas bun unul de la altul, respirând, probabil, ambii uşuraţi, dar poate şi cu regretul că niciunul din noi n-a îndrăznit să încalce un tabu.
Gh. Lupuşoru
21 Comentarii
Comentarii RSS TrackBack Identifier URI
Lăsați un comentariu
De altfel, miza textului nu a fost întâmplarea propriu-zisă, pentru că mulţi mi-au reproşat că nu am reprodus mai pe larg povestea fermăcătorului bărbat. Într-adevăr, simpaticul personaj cu care am avut fericita ocazia să discut câteva ore într-un bar a abordat multe teme, a vorbit practic numai el, la un moment dat chiar s-a simţit deranjat de aceasta.
Numai că intenţia mea a fost alta. Am vrut, mai degrabă, să scot în evidenţă discrepanţa dintre limbaj şi gesturi, priviri… Nu numai frumosul amic era prins în capcana limbajilui, ci şi eu însumi am resimţit limitele impuse de cutumele societăţii prin intermediul limbajului. De fapt, ambii spuneam una, dar credeam alta. Gesturile, privirile, intonaţia … erau într-un total dezacord cu discursurile noastre.
Mai bine pune-ai titlul”Lupul la vanatoare”
Merci, să ştii că e idee nu e rea, numai că, totuşi, în acest text, am vrut să accentuez altceva.
Primele doua fragmente parca ar fi dintr-un basm despre varcolaci .
Mda, interesantă opinie… Dar mi-ar fi mai clar, dacă ai fi mai explicit. Ce ai avut în vedere: atmosfera, personajele, limbajul…
Apropo, loggo-ul tău pare mai degrabă a fi izvorât din lumea pe care o evoci.
“Privesc atent în jur, poate reuşesc să văd un chip frumos pe care să îmi odihnesc privirea. O fac deseori, dar arareori reuşesc să-mi satisfac impulsurile. “_acum ai inteles?E vorba de atmosfera care o descrii,seara,intuneric,cauti pe cineva cu care sa-ti satisfaci impulsurile…Ce, n-ai vazut nici un film cu varcolaci?
Adică să vezi un chip frumos (la asta m-am referit în primul rând cand am vorbit de impulsuri) în opinia ta ar
însemna o lume a vârcolacilor? În filmele de gen, de regulă, personajele sunt rău mutilate… Eu caut doar frumosul,
dar nu te nelinişti, pe tine căutările mele nu te vizează.
Eu am avut in vedere cum esi tu Lupusor seara sa vanezi chipuri frumoase,tot asa Varcolacii,oameni Lupui es seara la vanat.Greu mai esti de ccap mai
Greseala:iesi si nu esi
Bine mă, acum m-ai edificat. Dar o puteai face încă la comentariul precedent. Sau ai absentat din greu la română?
Care ma din voi mi-a sters postu cela “cum sa recunosti un homosexual”? de pe curaj?Sa-mi bag piciorul in site-ul cela,m-am lamurit cu voi.
Alex, în primul rând nu sunt administrator pe Curaj, nici măcar editor. Dar dacă aş fi fost, procedam exact ca ei, dacă te referi la al doilea post, în care ai plasat doar comentariile tale şi ale prietenilor tăi, retrăgându-l pe primul. Să ştii că ai scăpat ieftin. Pe alte situri te-ar fi eliminat fără nicio discuţie.
Eu nici pe primul,nici pe al doilea nu l-am retras,au facut-o cred ca cei care mai au acces.Ieri a fost scos unul,azi am vazut ca nu-i nici al doilea.Parerea mea e ca daca se trambiteaza sus si tare ca blogul este de libera exprimare ,trebuie si sa respecti.Hyde park inseamna ca toti pot sa se exprime liber si cum doresc fara ca sa fie cenzurati,fie el negru,homosexual,fascist,evreu,comunist,catolic,debil ori om intreg la minte.Asta inseamna adevarata libera exprimare.Site-ul curaj.net nu este decat o imitatie eftina a originalului HP.Am intrebat pentru ca am crezut ca esti la curent,sunteti doar prieteni
În mare parte sunt de acord cu tine Alex, numai că tu ai intervenit cu acelaşi text, primul dispărând nu ştiu unde, în care erau
incluse alte comentarii - toate denigratoare la adresa unui persoane. Siner să fiu, cred că situl Curaj este cel mai liber din
siturile publice din RM, şi nu numai, de multe ori şi eu sunt surprins de cât de permisibil este, în unele cazuri, dacă îl
administrame eu, aş fi intervenit. Oricum, dacă te crezi nedreptăţit, adresează o plângere, cere explicaţii de la admini sitului.
Ei, cu siguranţă îţi vor răspunde.
Eu postam comentarii atat in unul cat si in celalat,al doilea a aparut din gresala,era ca un fel de subpagina.Mia imi placea efectul,tastam poza ,aparea o poza mai mare si cand mai tastam odata ,aparea imaginea intreaga
N-are rost sa le scriu vreo plangere pentru ca nu reactioneaza nimeni.
Pur si simplu am un spirit de observatie mai bine dezvoltat,atrag atentie la orice maruntisuri si caut sa fac legatura intre ele si mai sunt prea curios 
Nu e cel mai liber,cel mai Liber e al meu.Eu nustiu de ce ,dar imi pare ca sunt impedicat sa postez de la IP-ul meu,in orice caz daca incerc sa scriu comentarii mari,nu le pot.,daca sa mai adaug imagini nici vorba sa-l mai pot posta.Sunt nevoit sa apelez la proxy ca sa n-am probleme,nu stiu precis care e cauza,tu n-ai probleme de astea ?Sunt mirat ca mai postezi dupa orele 17,de obicei am observat ca tu nu prea scrii dupa ora asta si in zile de odihna,ai sa spui iar ca-s securist
Problema e alta. Multe comentarii se duc automat la spamuri, pentru că aşa e programat blogul, nu că ar discrimina pe cineva anume. E şi firesc ca cei mai activi să se simtă discriminaţi, deoarece comentariile lor ajumg mai des la spam. Cel puţin, personal nu cunosc un caz de cenzură conştientă (poate doar cu excepţia mea, atunci când am şters un comentariu de la un text de al meu, dar atunci regulamentul era constituit astfel, încât, în calitate de autor, aveam dreptul să-mi moderez articolele).
În privinţa ta, într-adevăr uneori eşti cam nesuferit, aşa că mai scap şi unele cuvinte mai tari…
Cand un comentariu dispare ori nimereste la spam mai inteleg,dar cand dispare intreg articolul e cu totul atceva,el nu dispare pana nu-l sterge cineva.Daca nu era cenzura,putea sa mute comentarile la pagina principala,cum au mai facut-o si mai inainte,dar ele au fost sterse cu totul.Iata ai sa vezi ca am pus pe pos un protest in alb fara text si ai savezi cum o sa-l stearga si am sa fiu atacat .Si comentariile odata ce au aparut pe site nu se mai intorc la spam singure,e necesar ca autorul ori administratorul sa le treaca la spam . Tu stii prea bine toate ,ce-ti mai lamuresc
Ba da, sunt cazuri în care comentariile se înorc singure la spam, dacă conţin cuvinte gen penis… Nu ţi-am văzut textul de care vorbeşti, dar dacă e alb cum spui, nimeni n-o să înţeleagă nimic. Trebuie să explici cauzele protestului, altfel sună mai degrabă a bătaie de joc. Repet, sunt mai mult decât sigur că adminii de la Curaj nu cenzurează, e o neînţelegere la mijloc şi ai face mai bine dacă i-ai contacta direct, personal.
citind textul imediat imi veni o curiozitate de idei,amanunte, detalii si discutarea in paralel a acestora…
De fapt, cred că relaţia sau poate că aventura a eşuat mai degrabă din cauza fixului pe care îl au majoritatea
oamenilor (indiferent că sunt bărbaţi sau femei), conform căruia într-un act sexual partenerii trebuie să joace roluri
prestabilite: al bărbatului sau al femeii. Bărbatul seducător cu care am petrecut atât de frumos timpul nu putea să
renunţe nicidecum la schema în cauză, să admită că doi bărbaţi pot avea sex şi să rămână în continuare bărbaţi. După el, cel care îndeplineşte rolul “pasiv” într-un raport sexual devine automat femeie, cu toate consecinţele ce decurg de aici.
Însă, în opinia mea, dacă doi parteneri acceptă o relaţie, delimitările bărbat/femeie sunt de-a dreptul deplasate
(măcar de mi-ar creşte vagin, ţâţe alea alea, dar aşa…).
Desigur, mi-aş fi dorit mult ca relaţia să se fi materializat, ca între doi bărbaţi adulţi, fără jene inutile şi
altele. Dar asta e, nu sunt chiar atât de disperat, încât să accept prejudecăţile medievale ale unui bărbat, oricât de
frumos şi fascinant ar fi el.
Vai, Alex, dar ţi-ai tras ochelari de soare, di shii firmenâi. Oricum, să ştii că nu eşti mai sexy decât în poza cealaltă, unde, la fel, nu erai sexy. Părerea mea.
Nu te supăra, dar cunoşti preferinţele mele…