Vise zdrobite. Eruditul se răzbună (din ciclul: D’ale moldovenilor) Partea a III-a
În localitatea din vale, printre sătenii inculţi şi analfabeţi locuia un ins erudit, intelectual. Ştia atât de multe, încât părea că a învăţat pe de rost toate enciclopediile din lume. Dar era hain la inimă şi cu cerul gurii negru. Îi dispreţuia pe toţi din jurul său, dar reuşea să-şi mascheze sentimentele, făcându-l pe fiecare să creadă că îi doreşte doar binele. Pe faţa-i uscăţivă se contura o mustaţă rară, care crea o impresie ciudată, de falsitate, nefiresc. Nu părea a fi una naturală, ci mai degrabă ataşată, încleiată cu lipici. Ai fi jurat că este o femeie travestită. Avea şi el de reglat nişte conturi cu nevasta din deal. Cândva îi ceruse mâna, dar îl refuzase cu un uşor dispreţ şi dezgust. Gestul nu a trecut neobservat, iar ranchiuna îl măcina cu puteri înnoite cu trecerea timpului.
Dar iată că sosise şi ziua răzbunării. Eruditul a observat că se copsese toate premisele care i-ar fi permis să-şi pună în aplicare planurile perfide şi răutăcioase. Cu băieţii din sat nu se afla în relaţii strălucite, aceştia simţind instinctiv că nu e unul de-al lor, dar totuşi îl tolerau, mai ales când puteau extrage din afacerile cu el nişte foloase.
Deci, într-o seară, Eruditul a mers la club, la o partidă de biliard, cică. Trăgând cu urechea, auzi zvonurile răutăcioase care circulau pe seama cuplului din deal, care-şi permitea să fie fericit fără a cere permisiunea nimănui. Sătenii erau de-a dreprtul ultragiaţi de situaţia creată, starea de spirit generalizându-se încetul cu încetul. Nici tinerii nu puteau rămâne deoparte, căci sufereau părinţii, buneii şi străbuneii lor. De aceeea, în fiecare seară, la club, născoceau tot felul de planuri ce i-ar fi pus la punct pe cei care nesocoteau autoritatea satului. Numai că, fiind lipsiţi de imaginaţie, cu mintea înecată în alcool, nu reuşeau să nască nimic, niciun plan viabil.
Desigur că Eruditul era pur şi simplu de neînlocuit în aceste circumstanţe. Flăcăii cei mai temuţi din sat îl priveau cu mult respect, chiar cu un soi de veneraţie. Solidarizarea i-a făcut să se simtă utili şi necesari.
“Nu au ce căuta pe teritoriul NOSTRU, îşi începu discursul un pic patetic şi teatral Eruditul”. Altădată ar fi fost persiflat dacă îndrăznea să vorbească atât de livresc, de nefiresc, dar de data aceasta totul îi era iertat. Iar el o ştia. “Nici urmă de-a intruşilor nu trebuie să rămână pe deal. Exemplul lor ar putea fi contagios, ar putea suferi copiii NOŞTRI. Dar nu-i putem lăsa să plece aşa. Ar putea reveni. Să mergem!”, icni el hotărât.
Se îndreptără cu toţii spre vârful dealului. Acolo ardea o luminiţă, era încă devreme şi gospodina încă nu se culcase (soţul ei era plecat în komandirovkă pe câteva zile). După un sfert de oră ajunsese în preajma casei. “Tu, tu şi tu, indică el cu degetul arătător spre flăcăuanii care respirau din greu, o veţi face pe cucoană să se simtă bine! Iar ceilalţi pregătiţi chibritele şi motorina!”.
Zis şi făcut. Primii trei intară în casă, de unde în curând se auziră strigăte disperate. Ceilalţi, rămaşi afară, adunară paie pe care le stopiră cu motorină şi începură să incendieze tot ce le ieşea în cale.
După vreo 15 minute, tinereii ieşiră din casa care încă nu ardea, încheindu-se la şliţuri, cu rânjete satisfăcute, lăţite pe feţele lor un pic nătânge. Restul flăcăilor se năpustiră şi ei în casă, unde şi-au satisfăcut instinctele sănătoase, căci toţi fără osebire erau ahtiaţi după femei. Nevasta zăcea leşinată pe podea, lângă prag. Întreaga gaşcă ieşi în grabă afară. La plecare, unul din ei aruncă o făclie peste casă.
Va urma (probabil)
No Comments
No comments yet.
Comentarii RSS TrackBack Identifier URI
Lăsați un comentariu
