Veşnicia s-a născut la sat (din ciclul: D’ale moldovenilor) Partea a IV-a

Când a revenit din komandirovkă, soţul era să-şi piardă minţile de durere şi disperare. Priveliştea care i se înfăţişa în faţa ochilor semăna mai degrabă cu cea din  Valea Morţii: din gospodăria lor nu rămăsese decât scrum şi cenuşă. Soţia sa, după ce a fost internată la Spitalul de Urgenţă în secţia de terapie intensivă, unde s-a zbătut între viaţă şi moarte timp de două zile, decedase cu câteva ore în urmă. Din casa arzândă o scoseseră doi  boschetari care hălăduiau prin împrejurimi în noaptea cu pricina.

Între timp la locul faptei ajunsese poliţia şi anchetatorul. Era unul din cei mai buni din ţară. Din o sută de crime reuşea să descopere infractorii în 7-8 cazuri, de aceea era foarte apreciat atât în mediul profesional, cât şi de populaţie.

A poposit în primul rând la primăria din sat, unde primarul şi secretara sa îl aşteptau deja cu masa întinsă. După un dejun copios şi câteva pahare de vin, anchetatorul, însoţit de poliţie, a urcat într-un uazik şi s-a deplasat la fosta casă din deal, unde urma să desfăşoare o investigaţie. Ajuns la locul faptei, criminalistul a început să-şi pună în practică cunoştinţele acumulate la Academia de Poliţie. Atenţia i-a fost atrasă de două frunze, unicele, rămase pe o creangă arsă aproape în întregime. A numărat cu atenţie toate “vinişoarele” care le străbăteau  de-a lungul, apoi şi de-a latul. S-a aşezat pe un trunchi de copac şi s-a cufundat în meditaţie. Părea intrat în transă. Trecuse deja jumătate de oră, dar chipul său continua să rămână împietrit. Însă vraja a fost curmată de un  poliţist mai năuc, care decisese să se uşureze şi care se împiedicase de un picior al anchetatorului, acoperit de buruiene. Acesta a sărit ca fript, înjurând printre dinţi “Cu dobitocii ăştia n-ai nicio şansă să-ţi faci siesta…”.  Dar se reculese rapid, îşi îndreptă cravată şi zise: “Cauza incendiului este clară. Scurt-circuit”. Poliţiştii din jurul său muţiseră de admiraţie. Să rezolve cazul într-un răstimp atât de scurt, doar cu două frunze, numai un adevărat profesionist o poate face.

Au urcat cu toţii satisfăcuţi în maşină şi au pornit în direcţia centrului raional pe calea cea mai scurtă, ocolind satul din vale. Ziua de muncă nu se încheiase încă pentru anchetator, care urma să întocmească un raport pe marginea cazului.

În sat evenimentul nu a produs prea mare tulburare. Rânduielile ordonau viaţa oamenilor timp de veacuri şi aceştia nu puteau să le încalce din cauza unui eveniment minor. Nici măcar nu erau din sat. Acolo, pe vârful dealului, păreau picaţi din altă lume. 

La înmormântare au venit doar cei doi boschetari şi încă câţiva oameni din sat care nu prea aveau ce mânca. Popa l-a trimis pe dascăl să oficieze serviciul funerar în locul său, pentru că i se ivise un chilipir destul de solid în localitatea vecină, unde murise unul din şefii locali. A fost îngropată în grabă, iar soţul ei a părăsit  imediat localitatea după înmormântare.

Soarele lumina cu putere pe cerul azuriu. Aerul înmiresmat de miile de flori şi ciripitul fermecător al păsărilor încântau simţurile sătenilor care s-au trezit dimineaţa devreme să meargă la biserică. E duminică şi rânduielile strămoşeşti nu pot fi încălcate. 

2 Comentarii

Comentarii RSS TrackBack Identifier URI

Lăsați un comentariu

Name

Mail (will not be published)

Website