De ce statul-poliţienesc RM nu e perceput de populaţie ca o anomalie
Nu e un secret pentru nimeni că RM e un stat poliţienesc. Drepturile fundamentale figurează aici doar pe hârtie, libera exprimare, dreptul la asociere sunt caricaturale sau chiar de-a dreptul o ficţiune, iar poliţia de la un timp încoace pare să fi devenit un organ autonom, care are mai degrabă menirea să intimideze, să înăbuşe practicile democratice decât să prindă infractori, de exemplu. De ce, totuşi, societatea moldavă în întregul ei, cu mici excepţii, nu e scandalizată de starea de lucruri creată sau nu o percepe ca pe o anomalie?
Desigur, cel mai important factor este partidul de guvernământ, care dispune de toate pârghiile, de organe de represiune, prin intermediul cărora îşi impune voinţa.
Pe de altă parte, cetăţeanul RM a fost dresat de mic să aibă o mentalitate de supus, dar şi dictatorială, care nu se deosebeşte prea mult de a poliţiştilor. Astfel, conform unor sondaje efectuate în ultimul timp, majoritatea populaţiei se pronunţă împotriva multipartidismului, optând pentru existenţa unui singur partid care ar guverna ţara cu o mână de fier. „La ce ne trebuie atâtea partide în ţară, numai dezbinare şi dezordine”, zice simplu cetăţean, năucit de mulţimea de formaţiuni politice şi de mesajele asemănătoare emise de acestea. De asemenea, cetăţenii RM sunt destul de sceptici vizavi de ideea de diversitate, de diferenţă, deşi, paradoxal, acceptă cu uşurinţă minorităţile naţionale, ba mai mult, n-ar avea nimic împotrivă să fie asimilaţi de acestea.
Aş putea generaliza afirmând că spiritul naţional predispune la dictatură. Dacă în perioada sovietică creatorii autohtoni, promovaţi cu insistenţă în manualele şcolare, încercau să impună ideea de om nou, internaţionalist (în sensul conferit de ruşi, adică rusificat, sovietizat), acum aceeaşi creatori promovează ideea de om medieval, cucernic, supus tradiţiilor, dar nu numai lor, supus la tot ce zboară şi ce mişcă. N-am citit nicio lucrare, n-am audiat nicio piesă, n-am avut ocazia să admir nicio lucrare de pictură indigenă în care să fi fost reflectat un compatriot de-al meu revoltat cu adevărat, care să vrea să se emancipeze de lanţuri, indiferent că sunt ale sistemului politic opresiv sau ale tradiţiilor nobile strămoşeşti. Spaţiul dintre Nistru şi Prut nu a dat naştere unor scriitori răzvrătiţi gen A. Rimbaud sau Lautreamont, dacă e să ne limităm doar la secolul XIX, iar literatura de peste Prut, net superioară calitativ, nu se ridică nici ea în ansamblu la nivel european (cel puţin cea predată în şcoală), în stare să contribuie la modelarea unui spirit pe măsură.
La moment, sunt destul de sceptic vizavi de ideea de viitor european al RM. Migrarea masivă a basarabenilor în ţările occidentale în căutarea unui loc de muncă şi care au avut ocazia să se familiarizeze direct cu realităţile de acolo, n-a produs schimbările de mentalitate la care ne-am fi aşteptat. Oamenii gândesc cu aceleaşi categorii de acum câteva decenii şi aşteaptă un mesia, care le-ar aduce mult râvnita izbăvire.
Sper că aţi prins ideea. Un stat în care arta, presa, partidele, cetăţenii, structurile publice sunt anomalii, nu poate fi decât poliţienesc, iertată să-mi fie tautologia.
3 Comentarii
Comentarii RSS TrackBack Identifier URI
Lăsați un comentariu
Iti spun foarte sincer ca nici SUA nu nu sunt mai breze in privinta asta, dar fac totul “sub acoperire”.
Poate ca e greu sa dau exemple, dar de fapt multi oameni sunt revoltati si aici. Nici nu se intrevede vreo schimbare in bine deocamdata. Este foarte clar ca atacurile imbecililor musulmani au adus lumea cu un secol in urma in privinta libertatilor de tot felul!
Nu sunt anonim, am uitat sa semnez.
Anton, întotdeauna am avut rezerve faţă de cei care idealizează democraţiile vestice. Dar totuşi ele asigură o minimă libertate, ceea ce nu e cazul RM. Nedreptăţile sunt strigătoare la cer, iar poliţiştii îşi depăşesc nepermis de mult atribuţiile, în alianţă ci judecătorii, procurorii şi celelalte organe ale puterii… Cred că totuşi nu se compară democraţiile occidentale cu cele estice, o dovadă în acest sens sunt şi impresiile cetăţenilor RM când vizitează ţări ca Gemania, Franţa etc. De fapt, mulţi rămân impresionaţi şi de libertatea din Polonia, care, din câte ştiu, nici pe departe nu este un model de democraţie…