Patria mea, Basarabia Saudită

Mâ întâlnii zilele trecute cu o amică, care îmi păru un pic cam tristă, deprimată chiar. Întotdeauna i-am admirat inteligenţa, energia debordantă, originalitatea care se înfrăţeşte uneori cu excentritatea. Relatarea ei m-a uluit, şocat în adevăratul sens al cuvântului.

Micile probleme ale Marinei, care, încetul cu încetul,  începură să-i producă un disconfort accentuat, porniră de la o simplă tunsoare. Adică pentru ţinuturile noastre puritane nu e una prea simplă. Domnişoara a decis să se tundă aproape la zero, pentru că aşa se simţea ea bine şi a vrut să-şi exteriorizeze starea de spirit. Numai că poliţa de moravuri, în persoana prietenilor, colegilor, profesorilor, chiar şi a rudelor, s-a autosesizat imediat. Fiecare hotărâ că e de datoria sa să ia poziţie şi să se desolidarizeze de “ciumată”. Cea mai bună prietenă a sa nu a vorbit câteva zile cu ea, privirile complice şi batjocoritoare ale colegilor o însoţeau la tot pasul. N-a rămas în urmă nici mamă-sa, care i-a declarat cu lacrimi în ochi că o face de râs şi că ar trebui să se maturizeze,  că e deja absolventă de facultate. Iar prietenul Marinei i-a spus direct între patru ochi că nu poate sta alături de ea în acelaşi bar, pentru că-l incomodează privirile celor din jur. Şi reacţia lui poate fi înţeleasă, căci, vorba unui turist occidental, în RM majoritatea femeilor îşi confecţionează un aspect de curvă, iar majoritatea bărbaţilor - de soldat. Iar cine nu se încadrează în decor, trebuie să-şi asume nişte consecinţe.

 Dacă întâmplarea ar fi avut loc într-o localitate sătească, nu m-ar fi surprins. Se ştie că veşnicia s-a născut la sat, că lucrurile n-au evoluat pea mult pe acolo de la Facerea Lumii şi că un contemporan de-al lui Vlad Ţepeş n-ar resimţi un disconfort deosebit dacă s-ar trezi pe neaşteptate într-un sat din Basarabia. Dar reacţiile “sănătoase” faţă de tunsoarea Marinei aparţin unor locuitori ai Chişinăului, care-şi fac studiile la o instituţie de învăţământ superior, în secolul XXI…

Acum încep să înţeleg mai bine de ce poliţia moldovenească e atât de arogantă şi-i tratează pe cetăţeni ca pe nişte supuşi aflaţi în serviciul lor, ca pe nişte obiecte care pot fi mutate dintr-un loc în altul fără a li se cere permisiunea. Cetăţenii RM, în esenţă, le seamănă atât de bine şi, de multe ori, prin atitudinea pe care o manifestă faţă de semeni, se substituie perfect forţelor de ordine.

“Nu-mi place să joc rolul de femeie-obiect sexual. Şi nici nu voi satisface nimănui orizontul de aşteptare  în dauna felului meu de a fi”, îmi spuse Marina mândră la despărţire, confirmându-mi încă o dată că e o tânără care se respectă şi că poate ţine piept unei lumi învechite…

3 Comentarii

Comentarii RSS TrackBack Identifier URI

Lăsați un comentariu

Name

Mail (will not be published)

Website