Suntem oare liberi să vorbim orice, oriunde, oricând şi oricui?
Ideea tembelă de a scrie un asemenea text mi-a venit în urma unei discuţii cu o domnişoară deosebit de inteligentă.
De multe ori, suntem tentaţi să credem că avem drepturi şi împuterniciri nelimitate, că putem face abstracţie de context şi că putem da frâu liber tuturor fantasmelor şi enunţurilor care ne trec prin cap. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa. Chiar şi în cazul de faţă resimt un anumit disconfort publicând acest text, pentru că realizez că discuţiile sunt purtate aici şi acum pe alt făgaş şi că risc să par neadecvat. Cu toate că e vorba de un blog personal, unde practic nimic nu poate fi catalogat drept off-topic. Ce să mai spunem atunci de viaţa cotidiană, care nu lasă prea mult loc pentru originalitate. Dimpotrivă, cine se încumetă să o facă pe autenticul sau neobişnuitull, încălcând voit codurile dominante ale societăţii, va fi penalizat imediat şi fără drept de apel prin marginalizare sau, pur şi simplu, ridiculizare generală. Rebelul va rezista cel mult câteva zile şi va renunţa. Iar cine se va încăpăţâna să insiste, va înceta pur şi simplu să existe din punct de vedere social.
Pornind de la ipotezele expuse, nu prea reuşesc să înţeleg îndemnurile, de multe ori binevoitoare şi fără nicio urmă de ipocrizie, de a fi tu însuţi, de a nu-ţi păsa de mediul în care te mişti, de rude, colegii de la locul de muncă, vecini etc., cu alte cuvinte - de societate. Nu port pică nimănui pentru că am înţeles că o spun în necunoştinţă de cauză. De regulă, ei nu au fost niciodată în afara sistemului, ştiu ce înseamnă să fii marginalizat doar din filme sau din auzite, imaginându-şi că poţi rezolva orice problemă doar printr-un efort de imaginaţie.
Este destul de umilitor să acceptăm că toate discursurile noastre sunt guvernate de reguli pe care nu le putem aboli, să recunoaştem că nu putem face abstracţie de context, mai ales că am fost învăţaţi să credem că suntem liberi (cel puţin în raport cu animalele) şi că nimic nu ne poate sta în cale. Din fericire, lumea în care ne mişcăm ne este atât de familiară, încât nu sesizăm că suntem supuşi determinismelor de tot felul, care practic anulează libertatea, aşa cum e percepută ea de simţul comun. Din fericire…
2 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
De fapt, ideea de libertate nu are o relevanţă deosebită pentru majoritatea oamenilor (din fericire pentru ei, pentru că, oricum, e un concept găunos, vid de sens), care sunt nevoiţi să se preocupe mai degrabă de hrana zilnică. În schimb, persoanele mai pretenţioase, care au idei romantice vizavi de condiţia umană şi se delimitează net de animale considerâdu-le lipsite de libertate, sunt scandalizate într-un hal fără de hal când le demonstrezi că deosebirile sunt iluzorii în acest plan …
Kodobelcule, am vrut să postez ceva la textul tău, dar e atât de complicat să devii “membru” al GOOGLE, încât am renunţat…