Mai bine fără televiziune…

Zilele trecute a fost organizată o conferinţă de presă a CCA, în cadrul căreia au fost puse în discuţie mai multe chestiuni. M-a intrigat în special problema trecerii la televiziunea digitală şi propunerea de a pune la dispoziţia celor care nu vor reuşi să se acomodeze la noile schimbări şi vor utiliza în continuare receptoare nedigitale, adaptoare la un preţ de o sută de euro.
Propunerea m-a indignat, dar şi bucurat în acelaşi timp. Mi-aş fi dorit chiar aprobarea unor decizii, care să determine populaţia RM să renunţe la servciile canalelor de televiziune, ca acestea să devină un lux de genul Internetului pentru marea majoritate a locuitorilor rurali. Pentru că, oricum, instituţia în cauză are un efect devastator asupra populaţiei băştinaşe, pe care, pe lângă faptul că o dezinformează, îi mai şi creează o mentalitate de cetăţeni ai Federaţiei Ruse. Se ştie doar că cele mai populare personalităţi pentru cetăţenii RM sunt politicienii ruşi, vedetele de estradă de acolo. Starea de fapt nu este una întâmplătoare. Majoritatea canalelor de televiziune şi a posturilor de radio din RM sunt ruseşti şi, trebuie să recunoaştem, sunt mult mai profesioniste decât cele autohtone – provinciale şi total depăşite (cu mici excepţii). Nu mai vorbesc de televiziunea oficială, pe care, dacă o vizionezi o dată, îţi piere cheful de a mai auzi ceva în următoarele luni în limba maternă. Şi cât de penibile sunt eforturile lor de educa publicul, de a-i inocula valori măreţe, morale şi înălţătoare. Ruşii s-au adaptat la regulile economiei de piaţă şi satisfac cererea publicului, fără pretenţii sofisticate, reuşind astfel să-şi promoveze subtil tot felul de politici şi tehnici de spălare a creierului.
De aceea, mi-aş dori ca televiziunea să devină inaccesibilă populaţiei indigene, pentru că reprezintă doar un factor de alienare. Personal, am renunţat de ani buni la televizor şi nu regret deloc. Dar nu îndemn pe nimeni să-mi urmeze exemplul, ca să nu fiu învinuit de tot felul de instigări…