De ce bogaţii nu vor să contribuie în mod egal cu săracii la ajutorarea sinistraţilor?

Inundaţiile care s-au abătut asupra multor localităţi din RM au oferit ocazia politicienilor, indiferent că sunt ai guvernării comuniste sau ai opoziţei progresiste, să acumuleze capital politic pe seama sinistraţilor. Toţi au pe buze discursurile pregătite pentru situaţii critice, de dezastru, promisiuni cu nemiluita şi alte minunăţii pentru cei pe care i-a lovit nenorocirea. Rămâne de văzut ce vor face în faptă.

Sunt de acord că oamenii care s-au pomenit subit fără casă, fără mijloace de subzistenţă trebuie ajutaţi de toată lumea. De fapt, într-un stat normal, aceştia n-ar fi la mila altor nenorociţi ca şi ei, care, din punct de vedere al stării materiale, se deosebesc puţin de supravieţuitorii unor calamităţi naturale. Acolo ar funcţiona sistemul de asigurări mai degrabă decât mila creştină, la care, de regulă, obişnuieşte să facă apel guvernările autohtone de orice culoare ar fi ele.

Ieri am auzit la radio că şi Dorin Chirtoacă s-a inclus activ în ajutorarea celor afectaţi de calamitate. Dar nu suficient în opinia mea. Pentru că el a decis, în numele tuturor angajaţilor Primăriei municipale, să doneze în fondul sinistraţilor salariul pentru o zi de muncă. Cred că, totuşi, ar fi fost mult mai echitabil ca fiecare angajat să doneze în funcţie de mărimea salariilor. Angajaţii care primesc o leafă de până la 1 mie de lei (un salariu de sinistrat, de fapt) puteau să doneze salariul pe o zi de muncă, în timp ce D. Chirtoacă şi alţii care au un salariu de peste 6 mii de lei, ar fi putut să doneze salariul pe o săptămână de muncă. Căci 500 de lei este mai puţin pentru cei care au o leafă de peste 6 mii de lei decât 50 de lei pentru cei cu 800 de lei pe lună. Dar asta e, ce să-i faci, e mai uşor să-i pui pe toţi în aceeaşi oală, fără a complica prea mult lucrurile, decât să încerci să soluţionezi fiecare chestiune nuanţat, diferenţiat, în funcţie de datele problemei…