“Paraziţii” – rebeli şi persecutaţi

Mă distrează enorm pretenţiile unor inşi plini de prejudecăţi, care îşi imaginează că se află tot timpul în luptă cu sistemul şi cu valorile sale. Să-i luăm, de exemplu, pe cei de la “Paraziţii”. Aproape în toate cîntecelele lor se pune problema revoltei băieţilor de gaşcă, de cartier împotriva SISTEMULUI, a clişeelor şi snobilor care nu ajung niciodată să se ridice la nivelul băieţilor din stradă, să fie autentici ca şi ei. Am auzit în interpretarea lor chiar şi un cântecel împotriva

Primarul Chirtoacă şi-a angajat în staff 3 maidanezi!

Se ştie că, în timp ce puterea centrală a RM este rusofilă, administraţia publică municipală este caninofilă.
Trecând prin curtea primăriei Chişinău, aţi ghicit, am fost atacat de cei trei maidanezi cazaţi acolo. De data aceasta au acţionat cel mai perfid cu putinţă: m-au înconjurat din toate părţile, aşa că am fost nevoit să mă rotesc mai rapid decât un patinator. Agentul de pază stătea cocoţat într-un nuc culegându-i roada, dar când am început să-l strig să-şi ia câinii s-a oprit din activitate şi

Cum poate fi penalizat un funcţionar care nu cunoaşte româna?

 Am intrat azi dimineaţă în centrul comercial cu denumirea proletară «Belşugul ţării», ca să-mi cumpăr nişte produse alimentare. Am intrat în primul butic şi am cerut marfa de care aveam nevoie. Vânzătoarea stătea aplecată şi fosăia — era în treabă. Mi-a răspuns fără să ridice capul să mă uit singur la vitrină dacă au produsul respectiv, imaginându-şi probabil că pot să-mi pierd toată ziua cu trecerea în revistă a produselor lor. Dar culmea impertinenţei este că mi-a răspuns în rusă, deşi eu mă adresasem în română

Belşugul ţării

Îmi place să citesc firmele magazinelor din Chişinău, când merg cu troleibuzul până la serviciu. Chiar dacă în ultimii ani s-au înregistrat progrese vizibile în domeniul limbii române vorbite în RM, şi tot felul de întreprinderi au denumiri care nu zgârie auzul, totuşi unele din ele mă fac să pufnesc în râs spontan, creându-mi o bună dispoziţie pe parcursul întregii zile.

Astfel, la Buiucani, magazinul de lângă piaţă care se numea frumos şi simplu “Ţărăncuţa” a fost redenumit

Ce este mai important?

 Să admitem că sunteţi puşi în faţa unei dileme. Vi se propune să alegeţi între dragostea faţă de ţară şi păstrarea potenţei sexuale, pe care o puteţi pierde prin injectarea unei substanţe, în cazul în care vă încăpăţânaţi să vă adoraţi patria, tradiţiile şi pământul strămoşesc în pofida a tot şi a toate

Despre cititori, bibliotecare şi biblioteci

Şi astăzi am avut neşansa să intru în contact cu bibliotecarele acrite şi înţepate de la “Ovidius”. Când am intrat în bibliotecă, calculatoarele erau deja ocupate. Una din ele, ţâfnoasă, m-a informat încă de la uşă:
- Astăzi nu deservim cititori!
- Dar nu aveţi un grafic care să precizeze când deserviţi cititorii, şi când bibliotecarii?
- Ba da, avem, dar intervin momente când nu vă putem deservi

Cruciada sectanţilor

M-am nascut ortodox, intr-o tara ortodoxa, fapt cu care ma mandresc nespus. Dar in ultimul timp ma nelinistesc din ce in ce mai mult manifestarile tot mai insistente si mai agresive ale tot felul de sectanti, botezati cu multa viclenie „evanghelisti”, „crestini” etc., care intra cu propaganda lor vicleana de eretici in spatiul ortodox, incercand sa il corupa

Cu drag despre prima mea învăţătoare

Păstrez doar amintiri neplăcute despre primii ani de şcoală. În primul rând, eram ţintuiţi toată ziua în băncile incomode care ne deformau coloana - de la 8.30 până la 17. Dar cel mai urât lucru care mi se putea întâmpla la şcoală în perioada respectivă a fost învăţătoarea (în RM profesorii din şcoala medie erau numiţi învăţători, profesori erau doar cei de la universităţi).

Era o adevărată sadistă. Mică, bondoacă, veninoasă, cu o privire de viperă – Maria Stepanovna

Apud flores

 În RM e în mare vogă obiceiul rusesc, considerat aici universal, de a dărui flori cu orice ocazie. Se dăruiesc flori la concerte cântăreţilor, indiferent de stilul pe care-l promovează aceştia (rock, hip-hop etc.), la 1 septembrie şi la sfârşitul anului şcolar, dar şi cu prilejul oricărei sărbători şcolare mai mărunte, inclusiv de ziua naşterii mult îndrăgiţilor profesori, la nunţi, înmormântări, cumetrii… Şi dacă în localităţile rurale, copiii, dar şi adulţii, se descurcă mai uşor, culegând flori de prin grădini şi de pe câmpuri, în oraşe situaţia e mai complicată

3 în 1

Am asistat ieri la discuţiile de  la Clubul de presă, organizate de Centrul Independent de Jurnalism şi Comitetul pentru Libertatea Presei, în cadrul căruia au participat profesori, directori de şcoli, sindicalişti şi experţi economici. Trebuie să recunosc că am fost dezamăgit de calitatea discursurilor pedagogilor prezenţi la eveniment. Mi s-a creat impresia că aceştia n-au înţeles mare lucru din studiul prezentat de cei doi experţi, deoarece

Preot sau călugăr?

Fiind student la Chişinău şi nedescurcându-mă doar cu bursa de studii, am decis să prestez munci în afara orelor de studiu. Am început să vând cărţi la tarabă pe una din străzile din centrul Chişinăului. După vreo câteva luni de activitate, am decis să aduc cărţi de peste Prut. Mergeam săptămânal la Iaşi, de unde mă întorceam cu literatură din diverse domenii, în special manuale, care se vindeau ca pâinea caldă

Omul cu literă mare

Ştii cine este un om cu literă mare? Nu, nu este o fiinţă alcătuită din litere, aşa cum îţi imaginezi tu. Este personajul care acţionează doar în sensul dorit de tine, care-ţi face pe plac şi-ţi aduce tot felul de foloase. Basarabenii l-au numit cu recunoştinţă OM CU LITERĂ MARE. Probabil, pentru că au vrut să-l ridice la nivelul numelor proprii, să-i confere demnitatea care le lipseşte obiectelor comune. Îmi amintesc cum, în copilărie, la şcoală, eram obligaţi să scriem compuneri emfatice, în care ortografiam cuvintele ţară, patrie, imn, pământ natal, adevăr etc. cu majusculă. Patosul din vremurile apuse nu s-a răsuflat definitiv, pentru că

Câţi chiriaşi pot să încapă într-un singur pat?

O nouă tendinţă se consemnează pe piaţa ofertelor pentru chiriaşi de la Chişinău. Tot mai mulţi posesori de apartamente pun la dispoziţia eventualilor clienţi o cameră (din locuinţa lor cu două sau trei odăi), înzestrată cu două paturi pe care urmează să doarmă patru sau mai multe persoane. În plus, proprietarii apartamentului (de regulă, femei) impun condiţii una mai ciudată decât alta

Amintiri nupţiale

Stăteam pe o bancă de pe Aleea Clasicilor. Parcul era destul de aglomerat: cupluri de toate vârstele se plimbau ţinându-se de mână, dar şi solitari relaxaţi, cu chipuri senine… La un moment dat, s-a apropiat un cuplu de tineri însurăţei, în straie de nuntă. Fotografa şi cameramanul care-i însoţea le-a cerut pe un ton desul de categoric tinerelor de lângă mine să se ridice şi să facă loc mirilor care urmau să pozeze. Domnişoarele s-au ridicat fără a scoate un cuvânt

Ce-am reţinut din ziua de ieri, 31 august

Am început să detest sărbătorile. Pentru că nu ne mai aparţin. Şi le-au însuşit în totalitate poliţiştii. Pentru ei, de sărbători, spaţiul public devine poligonul perfect, locul unde pot să-şi pună în evidenţa puterea, să-i umilească pe cetăţenii speriaţi şi analfabeţi la capitolul “drepturi”.  Ieri am trecut cu mare viteză şi scârbă prin Piaţa Marii Adunări Naţionale, scârbă provocată de armata de poliţişti în uniformă şi în civil, care îmi direcţionau paşii şi-mi interziceau să mă apropii la o distanţă de 50 de metri de Casa Guvernului. Au fost foarte eficienţi, reuşind să se impună total. Ajunsesem să cred chiar că sunt atât de utili, încât