“Era atât de homosexual, încât puteai să juri că-i heterosexual!”

Mi s-a reproşat frecvent pe diverse forumuri că aş avea o înfăţişare care sfidează gusturile societăţii în materie de vestimentaţie, tunsură, machiaj, că port cercel în nas, urechi şi buric etc. De fapt, îi respect pe cei care o fac, pentru că vor să fie originali, să aibă un aspect mai personalizat, pentru că au curaj să fie diferiţi într-o societate în care uniformizarea e lege.

Totuşi, eu nu mă deosebesc, ca aspect, cu nimic de un om obişnuit. Poate că am crescut la ţară şi acolo excentrităţile nu erau tolerate, nu ştiu exact, dar obişnuiesc şi îmi place să nu ies în evidenţă la capitolul “aspect exterior”. Şi sexual mă atrag bărbaţii cu aspect obişnuit, nestilaţi, cum sunt muncitorii sau ţăranii.

De altfel, imaginea tipică a homosexualului este un stereotip. Majoritatea gay-lor (cel puţin din RM) stau în umbră, nu se afişează şi nu se deosebesc absolut cu nimic de o persoană obişnuită. Doar puţini ies în evidenţă, însă numărul acestora e nesemnificativ, ca şi al heterosexualilor stilaţi de altfel. Dar repet, fiecare are dreptul să se manifeste cum vrea în public, atâta timp cât nu încalcă drepturile celor din jur. Iar o tonsură, un cercel în ureche nu e un motiv să condamni sau chiar să agresezi un om. Şi nici cazurile în care cei înţoliţi se uită cu dispreţ în jur, la cei “demodaţi”, şi implicit inconştienţi, nu sunt de încurajat.