De ce moldovenii fac copii (Partea a III-a)

Dupa ce mi-am facut publice presupunerile privitoare la setea de repoducere a 90 la suta din moldoveni, o cocoana mi-a cerut sa expun si motivatiile care-i determina pe restul de 10 la suta, in care se regaseste si ea, sa procreeze. Nu-mi ramane decat sa ma conformez si sa-i satisfac pohta ce-a pohtit-o.

In cazul celor 10 la suta, inclin sa cred ca instinctul “natural” de reproducere face casa buna cu ratiunea. S-ar putea ca acestia, atunci cand fac copii, sa realizeze pe deplin ca exista riscul ca urmasii lor sa aiba o soarta destul de trista, adica sa lucreze la negru prin Rusia sau sa fie subordonati si acasa unor elemente alogene si sa indeplineasca muncile cele mai neonorabile si mai de jos, de aceea fac tot posibilul ca sa inlature aceste perspective intunecate, investind, in maniera stapanilor alolingvi si minoritari, in educatie. Totusi, si ei au pregatite pentru orice eventualitate discursuri conventional-eroice in care joaca rolul principal, despre destine pline de sacrificiu pe care si le-au cladit cu propriile maini care este, si ca cineva ar trebui sa le urmeze exemplul. Totusi, sa nu-i condamnam prea tare pentru ca asa se manifesta in toata lumea si in toate timpurile sclavii care isi constientizeaza, chiar daca vag, conditia si incearca sa se emancipeze asa cum pot: pe unde imitand, pe unde dand dovada de creativitate.

As mai putea invoca aici si alte tipuri de motivatie gen deliciile paternitatii, maternitatii, sau sentimentele patriotice, nu mai vorbesc de cele metafizice, care ii coplesesc pe reproducatorii din aceasta categorie, senzatia de implinire care-i insoteste la sfarsitul vietii cand constientizeaza ca si-au facut datoria fatza de Specie, Patrie, Stat si Dumnezeu, dar nu le voi rapi placerea si ii voi lasa chiar pe ei sa o faca, in cunostinta de cauza, fara diletantisme.