Puritanii sovietici

Desconsiderarea trupului și disprețul manifestat față de instincte, în special sexuale, este atribuită mai ales puritanilor, dar tendința este specifică și celor care, se crede, ar fi situați la antipodul lor, care nu o prea au cu religia și cele sfinte. Mă refer aici la comuniști. Aș putea afirma că și comunismul e o formă de puritanism. Mulți oameni au fost mutilați de aceste două forme de organizare socială sau religioasă, care creează ulterior adultului ce a suportat educația în școlile din aceste două sisteme, traume, mari nenorociri și numeroase complexe vizavi de viața lui sexuală.

Cel mai mare dușman al copiilor, dar și al adulților, în școlile sovietce era considerat SEXUL. Îmi amintesc cu ce grimase pronunțau cuvântul profesorii, care roșeau obligatoriu, de chicotele jenate venite din toate colțurile clasei, de controalele medicilor ginecologi, care identificau fetele rămase fără himen (jur că am roșit și-mi ard urechile), și care erau apoi privite de unele profesoare ca niște prostituate căzute de pe Lună, dezgustul lor transmițându-se și elevilor. Dacă cineva avea neșansa să se pricopsească cu vreo boală venerică, toată lumea afla. Căci medicii de la dispensarul venerologic erau obligați să informeze colectivul de muncă referitor la viața sexuală amorală pe care o duce colegul lor. Fobia față de sex ajunsese până acolo încât sovieticii organizau parade contra sexului, la care se purtau pancarte și se scandau lozinci ”U nas sexa net!”, ”Doloi sexa!” (adică, Noi nu facem sex!, sau Jos sexul!). E o minune că, totuși, copiii continuau să apară. Dar știm noi cu toții pe ce cale – aeriană (barza îi aducea, după ce cuplul se ruga zile întregi în genunchi), sau a dragostei pure și imaculate, în care erau prezente doar sentimente și emoții, lungi și groase, de vreo 20/5 cm. Dar și mai ciudat era faptul că mamele cu mulți copii erau decorate cu ordinul ”Mamă-eroină” (tatăl era neglijat). Deci, era încurajată doar activitatea sexuală reproductivă, în timp ce distracțiile gratuite, orgiile erau crunt descalificate și penalizate – o realitate specifică, din câte îmi amintesc, și altor comunități, diferite de cea comunistă.

De fapt, sistemul nu a dispărut nici până astăzi definitiv. În buletinul de boală continuă să fie indicată maladia de care pacientul s-a tratat cât timp a lipsit de la serviciu. Am urmărit recent o emisiune la un canal rusesc despre bolnavii de SIDA, și în care se povestea despre cum a evoluat viața lor după ce au fost diagnosticați pozitiv. Marea lor majoritate s-au pomenit concediați sau au plecat de bună voie de la locul de muncă, pentru că nu mai erau considerați ființe umane. Unii din ei au părăsit chiar și orașul în care locuiau. Iar una din prietenele unei bolnave de SIDA a fost disponibilizată, șeful adresându-i următoarele cuvinte: ”Altă dată să știi cu cine te împrietenești!”.

Noile generații sunt și ele prizoniere ale mentalității învechite a părinților și au de depășit o mulțime de bariere inutile, care, în cazul unei atitudini firești și sănătoase față de sexualitate, ar dispărea de la sine sau nici nu ar apărea. Fobia față de sex este încă vie în inimile puritanilor postsovietici și transoceanici, fapt ce ne convinge încă o dată că posibilitatea de a călători cu mașina sau avionul nu-ți dau dreptul automat să vorbești cu  dispreț de Evul Mediu și medievali.