„Test de fidelitate” Patriei, MAI-ului și Bisericii?

Am vizionat la unul din canalele TV românești un fragment al unei emisiuni-kitcsh, „Test de fidelitate” parcă se numea. Deși de la bun început pe ecran apare avertismentul că emisiunea e fictivă, totuși modul în care înțeleg unii români de peste Prut libertatea persoanei m-a șocat profund. Căci caracterul fictiv se rezumă din câte am înțeles doar la personaje și subiect, acțiunea fiind una înscenată, dar cu pretenția că ar fi preluată din realitatea imediată, din viață. În rest, așa și n-am înțeles, de exemplu, cât de legale pot fi acțiunile unei echipe de filmat și a doi bodygarzi, care rețin victima cu forța (în cazul de față, un bărbat infidel care nici măcar nu era în relații legale de căsătorie cu cea care i-a organizat flagrantul, ca să se convingă că viitorul soț o iubește numai și numai pe ea, fiind imun la orice ispită). Deci, după ce cameramanii-detectivi instalează camere ca să surprindă infidelitatea unui mecanic auto și reușesc în cele din urmă să-l aducă în casa unui top-model (destul de vulgară de altfel, dar o adevărată prințesă dacă e să o comparăm cu vaca cu care urma să se căsătorească), întreaga echipă năvălește în cameră, unde aceștia se pregătea să și-o tragă, și țața începe să-l ia la palme.

Totuși, cel mai mult m-a scandalizat acțiunile bodygarzilor care nu-i permiteau tânărului să plece din locuință, fără a se legitima, fără a-i expune motivele reținerii. Iar prezentatorul emisiunii s-a comportat exact ca șeful unei patrule de poliție, declarându-i victimei că nu ar avea dreptul să părăsească camera când îi cășunează, pentru că nu e la el acasă, întrebându-l totodată unde trebuia să fie la momentul respectiv, oare nu cumva la locul de muncă? În plus, nici nu-i permitea măcar să se apere de palmele și ghionturile pe care i le aplica gagica ofticată, năucită de durerea trădării.

Dar nici tânărul nu părea scandalizat de acțiunile nefirești și ilegale ale bodygarzilor și echipei TV, dezvinovățându-se pierdut în fața fetei trădate, bodygarzilor masivi și a cameramanilor cinici care nu-l lăsau să se deplaseze liber prin casă. Era ca un ostatic, o persoană sechestrată în adevăratul sens al cuvântului.

Acum cineva o să-mi spună că miza emisiunii a fost alta, că era vorba de tema infidelității, că publicul e ahtiat după chestii pipărate și senzațional și că restul amănuntelor sunt nesemnificative și nu contează deloc. Oare așa să fie? Mie mi s-a creat impresia că emisiunea a fost creată special, la comanda MAI, pentru a pregăti cetățeni obtuzi care nu-și cunosc drepturile și care trebuie să reacționeze din start la acțiunile autorităților (reprezentate în cazul de față de oamenii de televiziune și bodygarzi) ca o victimă sau un criminal, ca cineva care nu se poate bucura de prezumția de nevinovăție. Dar nu ni s-a explicat măcar în ce a constat crima,  mobilul intervenției, de ce un om a fost agresat agresat într-un așa hal și de către persoane neîmputernicite să distribuie pedepse. În mod normal, tânărul ar fi trebuit să aibă câștig de cauză în urma unui proces, iar vânătorii de infidelitate ar fi fost pasibili de ani grei de pușcărie ca urmare a unor delicte grave – sechestrarea unei persoane, interdicția de a circula liber, agresiune fizică și psihică etc.

Și ca să finalizez, emisiunea buclucașă mi-a amintit de perchezițiile pe care le operează poliția de la Chișinău în miez de noapte sau de amintirile din armată, narate de unii vizitatori ai Curaj-ului. Desigur cel mai scandalos în această poveste e că atât publicul, cât și realizatorii emisiunii o receptează ca pe ceva firesc, normal. Reiting să fie. Că educația civică o mai aștepta…