Este viaţa de toate zilele a heterosexualilor o “paradă hetero”?

Motto: “…mai toate reclamele la deodorante, ba chiar si la ciocolata sunt “parade” hetero. El e un mascul desavarsit, ea feminina, bla, bla, bla…”  (anon)

Aş vrea să fac acum o delimitare clară între ceea ce cred eu că înseamnă”paradă gay” şi modul în care se manifestă în viaţa de toată zilele heterosexualii, deoarece deseori se invocă ideea că de fapt majoritarii ar organiza în fiecare zi parade nedeclarate. Nu sunt total de acord cu ideea, şi voi încerca să explic în continuare de ce. Găsesc deplasată comparaţia în primul rând pentru că sensul unei parade gay, mesajul ei, e totalmente diferit de viaţa de toate zilele a heterosexualilor. Dacă homosexualii ies la paradă pentru a-i convinge pe majoritari că trebuie să fie toleranţi, să accepte diferenţa, diversitatea, heterosexualii nu fac decât să-şi trăiască viaţa, fără a se justifica, fără a implora înţelegere, empatie sau, în cel mai rău caz, compasiune. Aş traduce cam în felul următor mesajul conţinut într-un clip, alături de alte mesaje mai vizibile, în care un cuplu hetero face reclamă lenjeriei intime: existăm şi ne simţim bine, nu ne pasă ce credeţi voi despre asta, n-avem nevoie de toleranţă şi acceptare pentru că noi suntem mărinimoşii care le oferim. Într-un cuvânt, existăm. Are cineva ceva împotrivă?

Cred că aţi sesizat diferenţa. Dacă clipul heterosexual musteşte de putere, de o voinţă care se afirmă şi se impune, parada gay este un semn clar al lumii celor slabi şi marginalizaţi, care caută ocrotire şi toleranţă, şi care sunt extrem de fericiţi atunci când văd alăturându-li-se o parte a heterosexualilor indulgenţi, care n-au nimic împotriva lor, cu condiţia să nu fie ei înşişi luaţi, Doamne-fereşte!, drept gay. Nu putem pune nicidecum semnul egalităţii între aceste două manifestări, diferenţa este de esenţă, evidentă şi vizibilă.

Bineînţeles că nu voi participa niciodată la o manifestaţie în care descifrez astfel de sensuri şi mesaje. Iar faptul că sunt homosexual nu mă obligă în niciun caz să mă implic în acţiuni corporative, care m-ar reduce la o singură dimensiune, la o persoană dependentă de toleranţă şi înţelegere.