Se cred normali, dar nu sunt decât heterosexuali

Sunt convins că majoritatea heterosexualilor(elor) din RM, dar nu numai, întrebaţi fiind cine sunt mai aproape de normalitate: heterosexualii violatori ori homosexualii ce întreţin o relaţie consensuală, vor opta pentru prima variantă. Un violator stright s-ar bucura de mai mult respect în ochii lor decât un gay care îşi caută de nevoile sale, nu pune nimănui probleme şi nici nu încalcă legislaţia. Sinonimul absolut pentru normalitate ar fi deci, aici, heterosexualitatea.

Dar totodată, deşi noţiunea “heterosexualitate” e sinonimă cu “normalitate”, nu le place să abuzezi de termenul cu conotaţii medicale, care le limitează oarecum nemărginirea, asigurată generos de noţiunea “om”. Vor accepta să fie numiţi heterosexuali doar când vine vorba de orientarea sexuală, în rest sunt şi le place să fie luaţi drept pur şi simplu oameni, şi numiţi astfel – un privilegiu pe care homosexualii, de exemplu, nu-l pot avea. Aceştia vor fi consideraţi în orice context în primul rând homosexuali, şi doar apoi oameni.

Şi oricât de lipsiţi de prejudecăţi ar fi, heterosexualii din RM oricum vor face distincţia în vorbire între Noi (heterosexualii) şi Voi sau Ei (homosexualii), deşi în realitate nici Noi, nici Voi nu sunt asociaţi în organizaţii oficiale sau underground. Le folosesc de frică să nu fie luaţi drept homosexuali sau ca să nu te laşi dus de val şi să crezi că nu ar exista în realitate nicio diferenţă între cei care preferă în pat sexul opus şi cei care sunt topiţi după  unii reprezentanţi ai propriului sex.

Cred că încep să înţeleg ce mă deranjează cel mai mult la condiţia de homosexual. Faptul că trebuie să lupt pentru chestii pe care în realitate ar trebui să le am fără a fi problematizate. Ar fi doar straniu, nu-i aşa, să ţi se conteste dreptul de a bea, de a mânca. Şi problema e că după adoptarea legilor pentru care se zbat atâta homosexualii, cu siguranţă nu se va schimba nimic esenţial. Nimeni nu v-a şterge cu buretele educaţia şi reflexele achiziţionate pe parcursul vieţii într-o societate hetero, majoritarii heterosexuali vor rămâne aceiaşi, în pofida amendamentelor din legislaţie. Evident, problema e la alt nivel şi în cazul meu personal nu mai poate fi soluţionată de nimeni şi de nimic, mai ales de paradele gay (cea mai nepotrivită formă de luptă, în opinia mea, a minoritarilor sexuali). Pentru că una e viaţa şi alta e teoria sau constructele intelectuale, valabile doar în cărţi sau în mediul universitar.