Ma distreaza mult forfota si vanzoleala celor panicati de gripa porcina. Eu o vad ca pe o promisiune, ca pe un dar ceresc ce le aduce o sansa in plus celor care vor sa fie eutanasiati, dar nu au posibilitatea deoarece legislatia nu o permite deocamdata, sau pur si simplu pentru oamenii care s-au saturat de viata si ar avea o sansa sa moara, infectarea nefiind calificata drept sinucidere. Daca e adevarat ce se zvoneste, moartea produsa de virusul gripal A(H1N1) nu e chinuitoare, sau cel putin nu e indelungata, totul terminandu-se doar in doua saptamani. In schimb, agonia infioratoare produsa de cancer sau alte maladii dureaza ani intregi. Chiar nu ar merita fiinta umana un sfarsit mai onorbil, mai decent? Poate ca in sfarsit divinitatea s-a intors cu fatsa la oameni si le-a facut un dar marinimos, numita dizgratios gripa porcina?

Motto: “…mai toate reclamele la deodorante, ba chiar si la ciocolata sunt “parade” hetero. El e un mascul desavarsit, ea feminina, bla, bla, bla…”  (anon)

Aş vrea să fac acum o delimitare clară între ceea ce cred eu că înseamnă”paradă gay” şi modul în care se manifestă în viaţa de toată zilele heterosexualii, deoarece deseori se invocă ideea că de fapt majoritarii ar organiza în fiecare zi parade nedeclarate. Nu sunt total de acord cu ideea, şi voi încerca să explic în continuare de ce. Găsesc deplasată comparaţia în primul rând pentru că sensul unei parade gay, mesajul ei, e totalmente diferit de viaţa de toate zilele a heterosexualilor. Dacă homosexualii ies la paradă pentru a-i convinge pe majoritari că trebuie să fie toleranţi, să accepte diferenţa, diversitatea, heterosexualii nu fac decât să-şi trăiască viaţa, fără a se justifica, fără a implora înţelegere, empatie sau, în cel mai rău caz, compasiune. Aş traduce cam în felul următor mesajul conţinut într-un clip, alături de alte mesaje mai vizibile, în care un cuplu hetero face reclamă lenjeriei intime: existăm şi ne simţim bine, nu ne pasă ce credeţi voi despre asta, n-avem nevoie de toleranţă şi acceptare pentru că noi suntem mărinimoşii care le oferim. Într-un cuvânt existăm. Are cineva ceva împotrivă?

Cred că aţi sesizat diferenţa. Dacă clipul heterosexual musteşte de putere, de o voinţă care se afirmă şi se impune, parada gay este un semn clar al lumii celor slabi şi marginalizaţi, care caută ocrotire şi toleranţă, şi care sunt extrem de fericiţi atunci când văd alăturându-li-se o parte a heterosexualilor indulgenţi, care n-au nimic împotriva lor, cu condiţia să nu fie ei înşişi luaţi, Doamne-fereşte!, drept gay. Nu putem pune nicidecum semnul egalităţii între aceste două manifestări, diferenţa este de esenţă, evidentă şi vizibilă.

Bineînţeles că nu voi participa niciodată la o manifestaţie în care descifrez astfel de sensuri şi mesaje. Iar faptul că sunt homosexual nu mă obligă în niciun caz să mă implic în acţiuni corporative, care m-ar reduce la o singură dimensiune, la o persoană dependentă de toleranţă şi înţelegere.

Voi participa la o parada gay (mi-ar placea mai mult ideea de demonstratie de protest, de miting decat de parada, carnaval) doar cand vor fi organizate si parade stright. Pentru ca as vrea sa fiu si eu generos si tolerant vizavi de hetero, sa-i sustin cu prezenta mea, sa ma bucur de sarbatoarea lor corporativa, ca apoi sa pot pretinde reciprocitate.

Numai asa gestul heterosexualilor toleranti ar fi unul simetric, ar pune semnul egalitatii intre aceste doua categorii umane. Pana atunci, gasesc rusinos si umilitor sa ies in strada ca sa-mi pun in evidenta o “trasatura” din fiinta mea in dauna altora, discriminandu-le implicit, si totodata sa suport toleranta si acceptarea unor oameni buni care n-au nevoie de toleranta si acceptarea mea.

Stimaţi parlamentari, cunoaşteţi, presupun, cu toţii situaţia creată în RM vizavi de Drepturile Omului, în special discriminarea şi lipsa totală de drepturi cu care se confruntă minorităţile sexuale. Ştiu că nu puteţi face mare lucru pentru armonizarea legislaţiei RM cu cea europeană, deşi toţi moldovenii, indiferent de confesiune, origine etnică,  statut social ar vrea să profite, să se ghiftuiască cu bunurile create de europeni, de intelectul lor, inclusiv al homosexualilor de acolo. În rest, toate drepturile şi libertăţile pentru neheterosexuali sunt văzute de clasa politică moldavă, de simplii cetăţeni ca mofturi, putreziciune şi probleme de import, care n-au nimic în comun cu realităţile societăţii patriarhale a RM.

Deci dacă tot nu puteţi schimba nimic în sensul egalizării tuturor cetăţenilor, indiferent de orientarea lor sexuală, prin adoptarea de legi care să confere drepturi categoriilor discriminate, propun să le fie retrase heterosexualilor anumite privilegii, şi anume acelea care produc inegalitatea. Tototdată, propun să le fie interzis tuturor heterosexualilor să se sărute în public, să se ţină de mână, iar cei care vor îndrăzni să transgresze norma să fie pedepsiţi cu ani grei de închisoare pentru prozelitism heterosexual. Cred că şi organizaţiile creştine vor susţine ideea, care va conduce inevitabil la asanarea şi purificarea societăţii de viciu, la normalizarea ei, la întronarea în ea a moralităţii o dată şi pentru totdeauna.

Aud la tot pasul argumentul stupid al multor hetero care pretind că n-au nimic împotriva homosexualilor cu condiţia ca aceştia să nu devină vizibli. Pentru că se tem ca odraslele lor să nu aibă comoţie cerebrală la vederea a doi bărbaţi sau două femei sărutându-se în public. Riscul e uriaş, copiii riscând în acest caz să-şi întreacă în prostie părinţii obtuzi.

Regret mult că în copilărie n-am avut ocazia să văd nicio pereche gay sau lesbi ţinându-se de mâni cu aerul cel mai natural din lume, care s-ar fi plimbat agale, senni şi îndrăgostiţi pe alei, pe stradă, în cinematografe, la magazine şi în multe alte locaţii. Nu puteau pentru că aveau şi mai puţine drepturi decât homosexualii de astăzi. Atunci, ei ar fi riscat să facă 5 ani de puşcărie sau să fie trataţi în sinistrele ospicii comuniste.

Politica homofobă a Statului şi societăţii patriarhale, promovată şi în prezent, a avut efecte devastatoare  asupra mea, mi-au indus o imagine contorsionată, neadecvată despre homosexualitate, m-a marcat profund şi, de ce nu, mi-a frânt destinul. Şi cine a avut de câştigat din aceasta? Eu oricum sunt homosexual, chiar dacă n-am văzut în copilărie pe stradă sau aiurea niciun cuplu gay, n-am văzut niciun film cu scene erotice gay, niciun film porno gay. Ceea ce demonstrează încă o dată că imageria celor care vor să-şi protejeze odraslele de virusul homosexualităţii este  la fel de stupidă şi dezaxată ca şi purtătorii ei.

Mi-aş dori mult să-i pedepsesc într-un fel sau altul pe cei care au decis în locul meu, făcând abstracţie de codul meu genetic, ce fel de scene să văd pe stradă, ce filme să vizionez, la ce cărţi să am acces. Din păcate, cred că nici în ţările dezvoltate, ai căror locuitori au coborât deja de câteva secole sau decenii din copaci, n-au elaborat încă un mecanism  de penalizare a hienelor moraliste care distrug din faşă viaţa normală a unor oameni, calicindu-i cu educaţia lor hetero în copilărie.

Mi s-a părut nedrept ca heterosexualii să fie discriminaţi în planul injuriilor, să nu aibă şi ei un apelativ, o etichetă dacă nu infamantă, cel puţin neplăcută sau iritantă. De aceea am decis să-i numesc pizdălăi, ca să-mi pot uşura şi eu un pic sufletul atunci când ei înjură categorial, când folosesc cu aerul cel mai firesc şi natural din lume injurioasele poponar, homălău şi încă multe altele. Porecla este, cred, destul de justificată, fiind formată din cuvântul pizdă – organul genital al femeii, de care ei sunt ahtiaţi, atracţie din care fac un titlu de glorie, şi sufixul depreciativ -lău.

Logic, un hetero n-ar trebui să se simtă ofensat atunci când cineva îl învinuieşte că îi place pizda, dar ştim totuşi că termenii folosiţi cu intenţie, pentru a jigni sunt interpretaţi ca atare.

Ce pot să mai spun despre ei. Majoritatea lor nu permit altor categorii de oameni să trăiască, considerându-le nelegitimă existenţa. Deci, mulţi neheterosexuali aşa şi nu reuşesc în cele din urmă să-şi trăiască viaţa din cauza heterosexualilor, indiferent dacă aceştia sunt bine sau rău-intenţionaţi, pentru că legille şi normele majorităţii societăţilor din lume, mai ales cele de bază, adică nescrise, sunt făcute după chipul şi asemănarea heterosexualilor răi şi agresivi, adică a pizdălăilor.

Spaţiul public este de fapt o extensiune a spaţiului lor privat, interzcându-le altora să se manifeste altfel decât ar face-o un heterosexual-standard, identificat cu esenţa umanităţii, cu general-umanul, cu Omul…

Nu-i aşa că e o adevărată tragedie să te naşti neheterosexual într-o societate dominată de pizdălăi?

M-a surprins şi amuzat modul în care problematizează unii jurnalişti, enoriaşii gusturile sexuale ale preoţilor, dar şi contactul lor cu propriul mădular. Deci, am citit azi un articol despre ultimul scandal (homo)sexual în care a fost implicat o sfântă mutră (nu mă voi obosi să dau link pentru că seamănă leit cu alte scandaluri de acest tip). După ca s-au plictisit să tot discute despre poziţiile pe care le prefera popa, despre cât de adânc obişnuia să-şi îndese penisul în gura partenerului şi să-şi verse sperma pe faţa lui, despre ingurgitarea ei, despre anal si oral, pasiv şi activ, despre manelele care le însoţeau orgiile şi incă multe alte amănunte picante, jurnaliştii şi-au amintit că, la biserica în care slujea Cassanova în rasă, ageazma din butoaie ar fi îngheţat, deşi asta n-are fi trebuit să se întâmple în niciun caz. Cauza a fost repede identificată. Licoarea sfântă a îngheţat pentru că a fost sfinţită, implicit compromisă definitiv şi ireversibil, de preotul preacurvar şi sodomit, căruia, O Doamne! atâţia credincioşi i-au pupat mâinile!!!

Să admitem că popa nostru nu s-ar fi delectat cu sexul anal si oral, şi ca activ, şi ca pasiv. Totuşi, ca şi orişice om normal, oricum e nevoit să pună mâna pe puţă de câteva ori pe zi când tre’ să-şi golească vezica. Şi chiar dacă îşi spală mâinile, doar faptul că pune mâna pe scârbavnicul mădular, n-ar trebui să ne facă mai circumspecţi atunci când ne repezim să-i pupăm mâna, folosită ca  suport pentru penisul său cât timp urinează?

Sau să luăm altă situaţie. Preotul nostru preferă mai degrabă femeile. Deci, e practic imposibil să nu se joace cu clitorisurile lor, cu fofolencele lor. De ce ar trebui să-l considerăm curat şi luminat în acest caz, pur şi luminos ca soarele? Puţa femeii e mai curată şi mai tămăduitoare decât a bărbatului? De ce nu invocăm şi exemple de astea greţoase când vine vorba de preoţi hetero, de ce nu strâmbăm cu dezgust din nas şi în aceste cazuri?

Moto: “Vae orbis!” (LETINII)

Nu ma cunoasteti??? Era si de asteptat. Profetii adevarati niciodata nu sunt recunoscuti in patria lor. Mai ales cei vesnic ghinionisti, care devin revolutionari apoi incheie aliante chiar cu persecutorii si calaii lor in momentele cele mai nefavorabile, adica cand acestia se lasa la fund si accepta sa se alieze cu toti ratatii. La fund, figurat vorbind, sa nu credeti cumva ca e vorba de cur, cum ati fi tentati sa presupuneti, bineinteles.

Recunosc, comunistii nu sunt solutia cea  mai buna. Dar pe de alta parte, nu avem de ales.  Pe cine? Pe Misha Ghimpu, pe Urechean, pe Tolea Shalaru? Poate doar niste bieti anal-isti puli-tici transformati peste noapte in oral-isti ne vor indemna sa le acordam credit. Nu si eu, care o am bine cu cucoanele. Pentru ca acum 20 de ani, eram in fruntea tuturor coloanelor, tuturor paradelor. Hei-hei, sa nu credeti cumva…, nu, nu cantam Seara-seara albastra…, nici Dunarea albastra…, nici Limba noastra i-o comoara/In adancuri infundata…

Eu am simtul geo-puli-tic bine dezvoltat si stiu incotro se indreapta Istoria. Da, si Geografia. L-am citit pe Eminescu din scoarta. Da, si pe Nietsche. Iar mot0-urile sunt slabiciunea mea. Da da, si segmentarea cuvintelor. Nu, nu sunt indecent. Si nici obscen. Pot sa va spun si definitia perversiunii daca vreti. Dar in rusa. Ascultati. Razvrat inseamna raz v jopu, raz v rot. Si concomitent, in ambele orificii…hî hî hî…

Toata lumea buna, incepand cu comunistii si terminand cu AIE, incearca  sa ne tot convinga ca anticipatele ar constitui o catastrofa pentru RM.  Sa fie chiar asa?

Mofturi, zic eu.  Praf (lacrimogen) numai bun de aruncat in ochii virgini si profani ai alegatorului turmentat si exaltat, convins ca a scapat de ciuma rosie. De ce adica anticipatele ar fi chiar atat de paguboase si periculoase? Ce am avea de pierdut in situatia in care oricum suntem goi? Poate cariera promitatorului Lupu?

Tre’ sa recunosc ca sunt prea slab de inger ca sa suport o asemenea evolutie a lucrurilor. Prefer mai degraba sa se alieze cu alde Turcanu ori Stepaniuc, sa se treaca cu buretele peste crimele comuniste de parca nici nu ar fi fost comise, prefer orice alianta, cu alte cuvinte comunism cameleonic (scuzata sa-mi fie tautologia) decat ratarea carierei lui Lupu (implicit si pierderea noastra) – un politician cum nu s-a mai auzit si vazut la Moldova. La urma urmei, n-au furat, ucis, schinguit chiar asa de tare comunistii incat sa nu putem inchide ochii, sa le trecem cu vederea micile lor pacate si s-o luam de la capat. Doar oameni suntem cu totii!

Mi s-a imputat deseori ca incerc sa substutui cunoasterii propria-mi experienta, careia ii rezervez o importanta exagerata. In realitate, nicio experienta, oricat de reala si autentica ar parea ea, nu se poate substitui unei definitii savante, riscand sa corupa definitiv si ireversibil cunoasterea adevarata, care n-are nimic in comun cu emotiile primitive si rudimentare ale unui individ ce isi imagineaza ca are acces la ea doar pentru ca a suferit o experienta traumatizanta sau euforica. Sunt necesare zeci, sute de mii si milioane de destine, din care se extrage numitorul comun, care poate face cat de cat inteligibile niste simple reflexe. Simple doar la prima vedere. La a doua insa, tabloul se complica tragic. E nevoie aici de privirea unui expert, purificata  de impulsurile subiective si vulgare, indiferent cum – citind sute, mii de volume specializate ori castrandu-se in sensul adevarat al cuvantului.

Nu pot pretinde in niciun caz ca pot invoca propriile mele experientele in calitate de exemple ilustrative, care ar putea fi luate drept cunoastere, din simplu motiv ca nu am lecturile suficiente si necesare. Tot ce pot face e sa le expun cat mai fidel unui specialist cu ochiul avizat, pentru a fi interpretate  la justa lor valoare, credibil si, eventual, fara gres. Cu alte cuvinte, ar fi valabila regula aplicata violatelor: relaxeaza-te si delecteaza-te, daca oricum nu poti schimba nimic.