Personajele

În textul de faţă vă voi relata un caz inedit. Eram pe cale de a concepe şi făta o povestioară deosebit de interesantă. Totul îmi stătea la dispoziţie: inspiraţia debordantă, natura luxuriantă, oamenii interesanţi. Reuşisem deja să schiţez intriga, punctul culminant era pe aproape, nici finalul nu se lăsa prea mult aşteptat… Dar proiectul a fost deturnat în ultimul moment, n-o să credeţi, de rebeliunea personajelor mele, modelate de mine în căldurile facerii, care nu acceptau nici în ruptul capului să se lase etichetate

Radarul V

          Un sfert de veac trecu pe neobservate. Vitoria absolvi cu brio mai întâi liceul, apoi universitatea de medicină din oraşul natal, unde s-a specializat concomitent în două meserii: chirurgie şi psihanaliză. Era atât de absorbită de studiile şi meseriile ei, încât nu acorda nicio atenţie vieţii intime, deşi o mulţime de cavaleri chipeşi şi prosperi îi făceau curte, dar fără succes. În plus, în puţinul timp liber pe care îl avea la dispoziţie, Vitoria se implica activ în activitatea ziaristică. Însă rând pe rând a abandonat dezgustată câteva ziare importante din ţară, care se pretindeau independente şi echidistante: Fleax, Jurnalul de Chişcăreni, Timpul Matinal de Băşcălia, Ţara

Radarul IV

Au trebuit să treacă ani ca Ionuţ şi Anişoara să-şi revină cât de cât din starea de şoc, să li se cicatrizeze rănile şi să accepte realitatea aşa cum este ea, fără pretenţii exagerate. Acum nu le mai ardea de naşteri, nu ţineau cu tot dinadinsul să aibă un moştenitor din sângele lor, după ce i-au “dăruit” pe primii doi şi l-au avortat pe al treilea. Au decis, totuşi, să înfieze un copil, cu atât mai mult că gestul nu era considerat unul ruşinos de straturile mai elevate ale societăţii, care citesc ziare din când în când, în care se ilustrează pe larg adopţiile la care recurg vedetele americane, care îşi procură copii de pe toate continentele

De ce statul-poliţienesc RM nu e perceput de populaţie ca o anomalie

Nu e un secret pentru nimeni că RM e un stat poliţienesc. Drepturile fundamentale figurează aici doar pe hârtie, libera exprimare, dreptul la asociere sunt caricaturale sau chiar de-a dreptul o ficţiune, iar poliţia de la un timp încoace pare să fi devenit un organ autonom, care are mai degrabă menirea să intimideze, să înăbuşe practicile democratice decât să prindă infractori, de exemplu. De ce, totuşi, societatea moldavă în întregul ei, cu mici excepţii, nu e scandalizată de starea de lucruri creată sau nu o percepe ca pe o anomalie

Nedumeririle unui marginal

Îmi spune cineva ce trebuie să se întâmple în lumea asta ca să fiu considerat şi să mă consider şi eu om normal (mă pup, am sex cu cine vreau şi când vreau fără să fiu privit, în cel mai fericit caz, cu curiozitate, fie ea şi ascunsă, şi totodată să nu simt că aş fi o fiinţă deosebită, ieşită din comun, un soi de extraterestru dacă vreţi)? Apocalipsa, Unirea, tăierea capului şi înlocuirea cu altul, zombarea

Radarul III

Cele 9 luni de sarcină au trecut în cele din urmă fără peripeţii deosebite, Anişoara născând doi gemeni de toată frumuseţea – un băiat şi o fată, aşa cum le prevestise medicul-ginecolog. Oaspeţii din Canada aşteptau deja de o săptămână evenimentul şi erau deosebiţi de încântaţi că naşterea a avut loc fără complicaţii, şi de copiii perfect sănătoşi. Urmau să îndeplinească doar nişte formalităţi banale, iar cu bani suficienţi puteau accelera procesul, nou-născuţii trecând în posesia noilor părinţi în doar câteva zile

Cum a devenit Ionică dintr-un om respectabil unul tolerat

Ionică, de când se ţinea minte, a avut doar gânduri, idei, fantasme, impulsuri, orientări corecte. Niciodată nu a gândit altfel decât toată lumea, adică pe cont propriu. Mergea în fiecare duminică la biserică, nu încălca ordinele părinţilor, îi respecta pe profesori, popă şi primar, adică autoritatea satului in corpore, se uita doar în direcţia fetelor, chiar dacă nu întotdeauna îi ardea de ele. Dar aşa se cuvine, să admire numai ce e frumos, că doar nu era să se uite la

Radarul II

A ajuns acasă distrusă, cu moralul la pământ. Nu ştia ce să-i spună soţului, cu ce să înceapă.  Ionuţ a înţeles că ceva nu e în regulă, dar nu insista să afle. Îi va spune şi singură dacă e ceva important.

Pe neaşteptate, Anişoara izbucni în plâns

Radarul I

Ionuţ şi Anişoara formau un cuplu destul de fericit pentru standardele locului. Aveau o casă cu două etaje şi maşină, un cont în Elveţia, un câine şi o pisică de rasă (deşi, în ultimul timp, purceluşii erau în vogă), o vilă de lux şi alea alea. Unicul lucru care le lipsea erau copiii. Au încercat nenumărate metode, tradiţionale şi netradiţionale, au înghiţit diverse mixturi şi ierburi, s-au supus unor şedinţe terapeutice, de magie, dar toate fără niciun folos. În cele din urmă, după ce s-au rugat fierbinte şi îndelung lui Dumnezeu, dorinţa li s-a împlinit. Au primit chiar mai mult decât se aşteptau. Medicii le-au spus că vor avea doi gemeni: un băiat şi o fată. Fericirea tânărului cuplu era fără margini. Lumea părea o sărbătoare perpetuă. Nimic nu le-ar fi putut umbri bucuria

Medalii şi diplome pentru heterosexuali

Vizionând zilele trecute la un canal rusesc o emisiune despre viaţa artiştilor ruşi şi occidentali, am remarcat anumite clişee, preluate şi de straturile inferioare ale societăţii (muncitori, ţărani, diverşi funcţionari…). Prezentatorii emisiunilor justificau la tot pasul unele gesturi ale personalităţilor, intens mediatizate de mijloacele de informare în masă. De exemplu, îmbrăţişarea sau sărutul între doi bărbaţi/femei imediat este explicat: nu care cumva să credeţi că e vorba de perversiuni. Doar ştim cu toţii cât de viril este cutare vedetă şi câte femei a târât în pat