Când vor fi pedepsiţi cei care impun heterosexualitatea, indiferent de orientarea sexuală a unei fiinţe umane?

Aud la tot pasul argumentul stupid al multor hetero care pretind că n-au nimic împotriva homosexualilor cu condiţia ca aceştia să nu devină vizibli. Pentru că se tem ca odraslele lor să nu aibă comoţie cerebrală la vederea a doi bărbaţi sau două femei sărutându-se în public. Riscul e uriaş, copiii riscând în acest caz să-şi întreacă în prostie părinţii obtuzi

A cui puţă e mai curată: a femeii sau a bărbatului?

M-a surprins şi amuzat modul în care problematizează unii jurnalişti, enoriaşii gusturile sexuale ale preoţilor, dar şi contactul lor cu propriul mădular. Deci, am citit azi un articol despre ultimul scandal (homo)sexual în care a fost implicat o sfântă mutră (nu mă voi obosi să dau link pentru că seamănă leit cu alte scandaluri de acest tip). După ca s-au plictisit să tot discute despre poziţiile pe care le prefera popa, despre cât de adânc obişnuia să-şi îndese penisul în gura partenerului şi

Puya cel comercial care tuna si fulgera impotriva lipsei de autenticitate si a kitch-ului

Cam o data la jumatate de ora, la un canal de televiziune apare Puya, insotit de un dolofan si de o pitipoanca care, nu stiu de ce, au decis ca ei sunt cei mai potriviti sa ne tina lectii de morala, sa biciuasca lumea si realitatile perverse ale show-biz-ului, de pe pozitia bineinteles a unor artisti care nu accepta compromisul, cu principii de nu mai incape in ei sau, intr-un cuvant, INCORUPTIBILI. Nu stiu cine i-a angajat sa joace

Rugăciune pentru transformarea dintr-un homosexual netrebnic într-un heterosexual de treabă

Doamne, te rog să mă transformi în heterosexual! Ştiu că am păcătuit mult, de aceea şi sunt aşa cum sunt. Dacă mă faci în rând cu lumea, promit că o să recit în fiecare seară “Tatăl nostru”, o să merg în fiecare Duminică la biserică, voi pupa mâna preotului şi ţâţa dăscăliţei, îmi voi face întotdeauna cruce când o să trec pe lângă o cruce, biserică, răstignire, butic, bar, restaurant

Cine dintre candidaţii români la preşedinţie e mai aproape de interesele homosexualilor?

Se apropie alegerile în România. După cum e şi normal într-o ţară europeană, diversele categorii de alegători ar trebui să se mobilizeze şi să-şi convingă semenii că anume candidatura lor e cea mai potrivită pentru funcţia de şef al statului. Totuşi,  se pare că lucrurile nu stau tocmai aşa. Vizitez de ceva timp bloguri gay româneşti şi-mi pare ciudat că nu am întâlnit încă niciun bloger care să-şi fi manifestat susţinerea pentru Remus Cernea, unicul candidat care afirmă tranşant că militează şi pentru

De ce puritanismul nu este inclus în categoria “boli psihice”?

Cred că abia acum am înţeles de ce îmi provocau atâta repulsie comandamentele moraliştilor şi religioşilor, traduse prin noţiuni gen cumpătare, înţelepciune, reţinere, dominare a poftelor şi instinctelor, înfrânare, dar şi cele opuse primelor, ca desfrâu, exces şi altele. Aplicate heterosexualilor, ele poate că şi capătă

De fapt, popii ar trebui să mă venereze

Ştiu că biserica, mai ales cea ortodoxă, condamnă masturbarea. Însă la fel ştiu că, în ierarhia păcatelor bisericeşti, acuplarea homosexuală e un păcat incomensurabil mai mare, chiar strigător la nori, din câte se pare. Deci, dacă mă rezum la onanism în dauna unei relaţii homocarnale, n-ar trebui oare să fiu răsplătit pentru asta? Să fiu dat ca exemplu pozitiv altor credincioşi, să mi se promită un loc mai confortabil în rai, să mi se rezerveze o poziţie oarecum mai privilegiată în ceruri

Ciudat, dar nu semeni cu un homosexual…

Moto: “interesant, totusi de ce homosexual, parca mi sa parut totul normal …cind te-am vazut” (Ninutza)

Astfel a comentat la rubrica “Despre mine”, de pe blogul meu personal, o domnişoară pe care o văzusem cu câteva zile mai înainte, elevă la unul din liceele din RM.  Remarca ei surprinsă m-a făcut să-mi pun încă o dată problema imaginii homosexualilor în societăţile balcanice, mai ales că acum un an-doi la fel de surprins s-a arătat şi un băiat din România care a călătorit prin toată lumea şi

Ce înseamnă un blog gay?

Sunt curios ce calităţi trebuie să întrunească un blog ca să fie considerat “gay”. În ce rezidă ideea de blog gay: în mesajul pe care îl promovează textele, în orientarea sexuală a blogerului, în tematica exclusiv homosexuală pe care o abordează

Dragoste de la prima audiţie

Am fost de mai multe ori martorul ridiculizării unor artişti din estrada rusă (de exemplu, Shura) pe motiv că deşi sunt homosexuali, cântă frumuseţea feminină, deci implicit comit un fals neruşinat vrând să treacă drept cine nu sunt, adică drept oameni respectabili cu orientare şi gusturi normale, sau că nu simt nimic pentru mesajul piesei cu care ar fi fost normal, nu-i aşa, să se identifice până la pierderea cunoştinţei şi a pulsului. De aceea nu voi risca să pretind

Elton John regretă că s-a culcat prea târziu cu un bărbat

Renumitul cântăreţ regretă că s-a încumetat să facă sex cu un bărbat abia la vârsta de 23 de ani. În continuare, el recunoaşte că s-a îndrăgostit cam repede pentru că era prea romantic şi naiv. De aceea, îi povăţuieşte pe tineri să nu caute dragostea cu orice preţ, ci să se distreze, să facă cât mai mult sex (bineînţeles protejat) pentru că dragostea vine de la sine, exact în momentul când o aştepţi cel mai puţin

Adepţii sistemului de caste

Moto: “…îl admir pe homosexualul de valoare, dar resping homosexualitatea. Mai exact şi deplin serios vorbind, combat instituţionalizarea homosexualităţii, translarea ei frauduloasă pe un plan de egalitate cu heterosexualitatea” (George Pruteanu)

Am auzit deseori acest gen de discurs fanfaron, autorii căruia pretind că le poartă tot respectul homosexualilor (însă nu chiar tuturor, doar geniilor), dar că totuşi aceştia ar trebui să se împace într-un final cu ideea că specia din care fac parte este una iremediabil inferioară, aducând în sprijinul argumentării lor heterocentriste tot felul de mituri cosmogonice, filosofice, ştiinţifice, literare şi de alt ordin

O zi din viaţa unui homosexual nediferit

Am avut şi azi o zi interesantă, dar care nu s-a deosebit prea mult de restul zilelor din viaţa mea. M-am întâlnit (în sensul obişnuit al termenului, fără conotaţii erotice) de dimineaţă până acum cu vreo 15 heterosexuali, cu niciun homosexual, cu niciun bisexual, cu niciun travestit, transsexual, fetişist, zoofil, necrofil, voyerist, cu nicio lesbiană şi cu nicio prostituată. Am trecut pe la un magazin din apropiere, unde m-a deservit o vânzătoare heterosexuală, dar care avea în magazinul ei şi produse fabricate la întreprinderi gay. Vecinii mei

Ce legătură există între moartea lui Stephen Gately şi orientarea lui sexuală?

Moartea lui Stephen Gately mi-a demonstrat încă o dată cât de nefiresc sunt receptaţi homosexualii de restul societăţii şi că mai este cale lungă până când orientarea sexuală va conta mai puţin atunci când se pune în discuţie personalitatea cuiva. Astfel, la toate emisiunile de ştiri, fără excepţie, informaţia a fost şi este în continuare însoţită obligatoriu şi de amănuntul că celebrul solist a fost gay. Nu ar fi fost mai decent să-l prezinte în poze mai vechi (la canalele TV) alături de partenerul său, ţinându-se de mâini sau sărutându-se, şi publicul să înţeleagă că Stephen prefera băieţi, nu fete? Ar fi fost şi decent, şi discret, nimeni nu s-ar fi simţit ca şi cum ar fi căzut de pe altă planetă, că e straniu, diferit, altfel. Căci cum să interpretez altfel afirmaţia făcută la un post de radio, în care se spunea:

Pseudolesbiene, dar nu şi pseudogay

Am remarcat prezenţa unui număr impresionant de pseudolesbiene în industria pop, care au reuşit într-un final să-şi atingă scopul: au devenit celebre şi cu buzunarul plin. Nu le condamn, dimpotrivă, le felicit că au reuşit să fie şmechere şi să scoată banul dintr-o afacere la prima vedere fără speranţă

Homosexualitatea ca lipsă

Realizez că toate textele mele revendicative, pro-gay sau contra homofobiei, sunt născute mai degrabă din plictis, din dorinţa de a omorî timpul. Căci sunt destul de conştient că niciun program implementat la nivel guvernamental favorabil homosexualilor, nicio acţiune politică ori de alt ordin nu va schimba nimic în starea de lucruri. Poate doar în legislaţie. Problema nu rezidă atât în lipsa de drepturi, cât mai degrabă în

Care e urechea pentru gay?

Nu ştiu dacă autorul care a formulat întrebarea din titlu, ajungând cu nea Google pe Enervant, e gay sau hetero, dar se pare că a luat-o mult înaintea geneticienilor şi a stabilit fără putinţă de tăgadă că urechea este elementul principal în baza căruia poate fi stabilită exact orientarea sexuală a unui individ

Creştini-democraţii germani nu sunt homofobi!

M-au surprins plăcut creştin-democraţii germani care, se pare că, împreună cu noii colegi de coaliţie, îl vor alege în funcţia de ministru al Afacerilor Externe pe Guido Westerwelle, lider al Partidului Liberal-Democrat. Acesta şi-a făcut coming out-ul discret, fără declaraţii de presă, prezentându-se pur şi simplu la o ceremonie organizată de Angela Merkel

De ce homosexualii au nevoie de coming out?

Într-adevăr, de ce? Adică până la spovedanie, confesorii n-ar fi tolerat un anumit comportament sexual al penitentului, catalogându-l drept desfrânat, dar după ce le-a mărturisit franc la vederea cui i se înfiebântă testiculele şi i se pune în mişcare scula, are liber de la ei, îi permit să fie cine este, îi dau undă verde intrusului sau ciudăţeniei sexuale. De ce adică nu s-ar comporta şi un homosexual firesc faţă de instinctele sale sexuale şi

Sunt un homosexual nediferit

Am ajuns la această concluzie după ce am constatat că orientarea mea sexuală nu-mi creează necesităţi specifice în alte sfere ale vieţii, că nu simt nevoia să mă îmbrac altfel decât turma, să merg altfel, să rostesc cuvintele altfel. Dimpotrivă, niciodată nu mi-am dorit să fiu altfel decât cei din jurul meu. Mai mult, sunt înnebunit după genul de bărbaţi nediferiţi, obişnuiţi, banali, cărora niciodată nu le-ar fi trecut prin gând s-o facă pe stilaţii, preţioşii sau manieraţii. Simplitatea e idealul suprem spre care tind (hopa, deja încep să devin preţios)